„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința”. 2.Tim. 4:7
În 1990, în turul ciclist „Tur de Trump”, în cea de-a unsprezecea zi a cursei, un sportiv rus, puțin cunoscut, conducea cursa de șapte zile consecutive. A luat conducerea plutonului în ziua a treia și n-a mai lăsat pe nici unul dintre cicliștii mai experimentați să-l detroneze, fiind în fruntea plutonului până în ultimele două zile. Într-un moment avea aproape douăsprezece minute avans față de cel de-al doilea clasat.
Însă în ultimile două zile s-a întâmplat ceva. Acest sportiv a încept să piardă sitematic terenul câștigat și a ajuns să fie cu aproape jumătate de oră în urma primilor clasați. De altfel a terminat cursa departe de podium, undeva pierdut în grupul plutonului de cicliști care nu au fost pe podium.
Urmărind experiența lui, putem spune: puține lucruri în viață sunt ca un „sprint”; cele mai multe sunt ca un „maraton”. De aceea elementul esențial al vieții nu este legat de felul cum începem cursa, ci de felul cum se termină.
Mulți dintre noi sunt buni sprinteori (au un început bun). Au talent, au entuziasm și încep având laurii aprecierilor. Continuarea cursei în acelasi fel este important. Dar cum ajungem la sfârșit?... Aceasta-i marea întrebare!
Această realitate poate fi aplicată pentru predarea noastra față de Hristos, în slujire și în multe medii de activitate din viața fiecăruia!
Dumnezeul începuturilor și sfârșiturilor bune, să ne fie ghid, călăuză, inspirație, putere ca să ne ajute să încheiem alergarea pe acest pământ în termenii lansați de Pavel în textul de la început: ”De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. (2 Tim. 4:8).... Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui (Eclesiastul 7:8)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu