Materialul de față nu are pretenția de a fi o istorie cronologică a ultimilor evenimente desfășurate pe pământ, ci are scopul de oferi motive ca inima și mintea noastră să arunce ancora credinței către veșnicie.
Studiul sincer și rugăciunea fierbinte pot face ca sub călăuzirea Duhului Sfânt, imaginația noastră să poată contura unele dintre scenele de care se vor bucura cei mântuiți.
“Va veni o zi / Când se vor sfârși / Griji, dureri și le-om uita...”
Domnul Isus vine să ne prezinte avantajele și minunata imagine a lumii de sus, pentru ca atracțiile cerului să devină familiare gândurilor noastre, iar pe culoarele memoriei noastre să fie atârnate tablourile frumuseților cerești și veșnice.... EUZ 284.3
Marele Învățător îi oferă omului o imagine a lumii viitoare. El o aduce în raza privirilor lui, cu tot ce are ea mai de preț.... Dacă El poate să fixeze mintea noastră asupra vieții viitoare, cu binecuvântările ei, în comparație cu preocupările vremelnice ale acestei lumi, contrastul izbitor este adânc imprimat în minte și pune stăpânire pe inimă, suflet și pe întreaga ființă. — Our High Calling, 285, 286 (1890). EUZ 284.4
Motivele creștinului
Niciodată n-ar putea fi făcute să acționeze motive mai convingătoare și mijloace mai puternice ca răsplătirile peste măsură de mari pentru faptele bune, bucuria de a fi în cer, societatea îngerilor, comuniunea și iubirea lui Dumnezeu și a Fiului Său, înnobilarea și dezvoltarea tuturor energiilor în timpul veșniciei — nu sunt acestea stimulente puternice și încurajări care să ne îndemne să-I aducem Creatorului și Răscumpărătorului nostru slujirea unei inimi pline de iubire? — Steps to Christ, 21, 22 (1892). . EUZ 284.4-EUZ 285.1
Dacă vom putea să-L întâmpinăm pe Isus în pace și să fim salvați, pentru totdeauna salvați, vom fi cele mai fericite ființe. Oh, să fim acasă, în cele din urmă, acolo unde cei răi nu ne mai pot supăra și unde cel obosit se va putea odihni! — Letter 113, 1886. . EUZ 285.2
Am văzut frumusețea peste măsură de mare și slava lui Isus. Fața Lui era mai strălucitoare decât soarele la amiază. Veșmântul Său era mai alb decât albul cel mai curat. Cum aș putea ... să vă descriu slava cerului și îngerii minunați, care cântau din gură și cu harfele lor cu zece corzi? — Letter 3, 1851. EUZ 286.4
Nu pot să descriu lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo. Oh, dacă aș putea să vorbesc în limba Canaanului, atunci aș putea să vă spun măcar puțin despre măreția acelei lumi mai bune! — Early Writings, 19 (1851). EUZ 287.1
Vorbirea este cu totul prea limitată pentru a încerca să descrie cerul. Pe măsură ce scenele trec prin fața mea, rămân mută de uimire. Fermecată de neîntrecuta măreție și de slava desăvârșită, las jos instrumentul de scris și exclam: “Oh, ce iubire! Ce iubire minunată!” Vorbirea cea mai înflăcărată nu reușește să descrie slava cerului sau profunzimile fără egal ale iubirii Mântuitorului. — Early Writings, 289 (1858). EUZ 287.2
Limba omenească este incapabilă să descrie răsplătirea celor neprihăniți. Ea va fi cunoscută doar de aceia care o vor vedea. Nici o minte mărginită nu poate să înțeleagă slava paradisului lui Dumnezeu. — The Great Controversy, 675 (1911). EUZ 2867.3
Dacă am putea să privim măcar o dată Cetatea cerească, nu am mai dori niciodată să mai trăim din nou pe pământ. — The Signs of the Times, 9 aprilie, 1889. .-EUZ 287.4
“Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră.” Apocalipsa 21, 1. Focul care îi nimicește pe cei răi, purifică pământul. Toate urmele blestemului sunt șterse. Nu va exista un iad arzând veșnic în care consecințele grozave ale păcatului să rămână mereu înaintea ochilor celor răscumpărați. Un singur lucru rămâne ca amintire: Mântuitorul nostru va purta pururea semnele răstignirii Sale. Singurele urme ale lucrării nemiloase a păcatului vor fi pe fruntea Lui, pe mâinile și picioarele Sale rănite. . IM 430.1
“Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!” Mica 4, 8. Domnul Hristos a redobândit împărăția pierdută prin păcat, iar răscumpărații o vor stăpâni împreună cu El. “Cei neprihăniți vor stăpâni țara și vor locui în ea pe vecie.” Psalmii 37, 29. Teama de a nu face ca moștenirea sfinților să pară prea materială i-a făcut pe mulți să spiritualizeze excesiv tocmai adevărurile care ne conduc să privim noul pământ ca pe căminul nostru. Hristos i-a asigurat pe ucenicii Lui că S-a dus să pregătească locașuri pentru ei. Cei care primesc învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi necunoscători cu privire la locuința cerească. Și totuși apostolul Pavel declară: “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2, 9. Limba omenească nu este în stare să descrie răsplata drepților. Aceasta va fi cunoscută numai de cei care o vor primi. Nici o minte mărginită nu poate cuprinde slava paradisului lui Dumnezeu. .IM 430.2
De pe buzele Împăratului slavei, binecuvântarea va veni asupra urechilor lor ca cea mai dulce muzică: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” Astfel, cei mântuiţi vor fi bineveniţi în locaşurile pe care Isus le pregăteşte pentru ei. Acolo ei nu vor mai fi dispreţuiţii pământului, ci aceia care, cu ajutor divin, şi-au format caractere desăvârşite. Fiecare tendinţă spre păcat, fiecare nedesăvârşire a fost îndepărtată prin sângele lui Hristos; le este atribuită desăvârşirea şi strălucirea slavei Sale, întrecând cu mult lumina soarelui în strălucirea lui de la miezul zilei. Iar frumuseţea morală, desăvârşirea caracterului Său, străluceşte prin ei, depăşind cu mult, ca valoare, această splendoare exterioară. Ei sunt fără vină în faţa marelui tron alb, împărtăşind demnitatea şi privilegiile îngerilor. – The Watchman, 31 martie 1908
Dragostea şi simpatia pe care Însuşi Dumnezeu le-a sădit în suflet îşi vor găsi acolo exercitarea cea mai curată şi cea mai plăcută. Comuniunea curată cu fiinţele sfinte, viaţa socială armonioasă, cu îngerii binecuvântaţi şi cu cei credincioşi din toate veacurile, care şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care unesc laolaltă întreaga familie din cer şi de pe pământ (Efeseni 3:15) – toate contribuie la fericirea celor răscumpăraţi. – GC, p. 677
Am văzut un număr foarte mare de îngeri aducând din cetate coroane slăvite — o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Pe măsură ce Isus cerea coroana, îngerii I le prezentau și, cu mâna Lui cea dreaptă, blândul Isus punea coroanele pe capul sfinților. — Early Writings, 288 (1858).
Când am ajuns la Marea de Cristal, cei o sută patruzeci și patru de mii s-au așezat într-un careu desăvârșit. Unii dintre ei aveau coroane foarte strălucitoare, alții mai puțin. Unele coroane erau pline de stele, în timp ce altele aveau doar puține stele. Toți erau foarte mulțumiți de coroanele lor. — Early Writings, 16, 17 (1851).
În cer nu va fi nici un mântuit cu o coroană fără stele. Dacă veți intra acolo, veți întâlni în curțile slavei cel puțin un suflet care a găsit intrarea cu ajutorul vostru. — The Signs of the Times, 6 iunie, 1892.
Înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu, Mântuitorul le dăruiește urmașilor Săi simbolurile victoriei și-i învestește cu însemnele demnității lor regale. Șirurile strălucitoare sunt aranjate sub forma unui pătrat desăvârșit, în jurul împăratului lor.... Pe capul biruitorilor, Isus, cu mâna Lui dreaptă, așază coroana slavei.... În fiecare mână este pusă ramura de palmier a biruinței și o harfă strălucitoare. Atunci când îngerii comandanți dau tonul, fiecare mână atinge coardele harfelor cu multă îndemânare, făcând să răsune o muzică dulce în tonuri bogate și melodioase.... Înaintea celor răscumpărați se află Cetatea cea sfântă. Isus deschide larg porțile de mărgăritar; și oamenii care au trăit adevărul intră în ea. — The Great Controversy, 645, 646 (1911). . EUZ 281.4-EUZ 282.4
Cei mântuiţi se vor întâlni şi îi vor recunoaşte pe cei care i-au condus către Mântuitorul cel preaslăvit. Ce conversaţii binecuvântate au cu aceste suflete! „Am fost păcătos” se va spune, „fără Dumnezeu şi fără nădejde în lume, iar tu ai venit la mine şi mi-ai atras atenţia la scumpul Mântuitor, ca unica mea nădejde.” Alţii vor spune: „Am fost păgân într-o ţară păgână. Tu ţi-ai lăsat prietenii şi căminul confortabil şi ai venit să mă înveţi cum să-L găsesc pe Isus şi să cred în El, ca singurul Dumnezeu adevărat. Mi-am aruncat idolii şi m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum Îl privesc faţă către faţă. Sunt mântuit, mântuit pentru veşnicie, ca să-l privesc veşnic pe Acela pe care-L iubesc.”
Alţii îşi vor exprima mulţumirea faţă de cei care i-au hrănit pe cei flămânzi şi i- au îmbrăcat pe cei goi. „Când disperarea mi-a cuprins sufletul în necredinţă, Domnul te-a trimis la mine”, spun aceştia, „să-mi rosteşti cuvinte de nădejde şi mângâiere. Mi-ai adus hrană pentru nevoile mele fizice şi mi-ai deschis Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-mă conştient de nevoile mele spirituale. M-ai tratat ca pe un frate. Ai simţit împreună cu mine în necazurile mele, mi-ai alinat sufletul rănit şi zdrobit, ca să pot prinde mâna lui Hristos, care era întinsă spre mine pentru a mă salva. În neştiinţa mea, m-ai învăţat cu răbdare că am un Tată în ceruri, care îmi poartă de grijă. Mi-ai citit preţioasele făgăduinţe din Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-ai inspirat credinţa că El mă va mântui. Inima mea a fost înduioşată, supusă, zdrobită, în timp ce contemplam sacrificiul pe care Hristos l-a făcut pentru mine. (...) Mă aflu aici, mântuit, mântuit pentru veşnicie, ca să trăiesc veşnic în prezenţa Sa şi să-I aduc laude, pentru că Şi-a dat viaţa pentru mine.”
Ce bucurie va fi când aceşti răscumpăraţi îi vor intâlni şi saluta pe cei care au simţit o povară pe suflet pentru ei! – RH, 5 ianuarie 1905
Dacă Îl primesc pe Hristos şi cred în El, ei [tinerii] vor fi aduşi într-o relaţie strânsă cu Dumnezeu. El le dă putere să devină copii ai lui Dumnezeu, să se asocieze cu cei mai înalţi demnitari ai Împărăţiei cerurilor, să fie alături de Gabriel, împreună cu heruvimi şi serafimi, îngeri şi arhangheli...– Spaulding and Magan Collection, p. 52
L-am văzut apoi pe Isus conducându-i pe cei răscumpărați spre poarta cetății. El a pus mâna pe poartă, a deschis-o și le-a spus popoarelor care păziseră adevărul să intre. În cetate era tot ce putea să încânte ochiul. Peste tot vedeau slavă din abundență. Apoi, Domnul Isus a privit la sfinții Lui răscumpărați; fețele lor radiau de slavă. Când și-a îndreptat privirile iubitoare asupra lor, le-a spus cu vocea Sa muzicală bogată: “Văd truda sufletului Meu și sunt mulțumit. Această slavă bogată este a voastră ca să vă bucurați veșnic de ea. Întristările voastre s-au sfârșit. Nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plâns și nici vreo durere.” Am văzut oștirea răscumpăraților aruncându-și cununile strălucitoare la picioarele lui Isus, apoi, în timp ce mâna Lui iubitoare le ridica de jos, ei își atingeau harpele de aur și umpleau tot cerul cu muzica lor bogată și cu cântări pentru Miel. . IM 413.2
L-am văzut apoi pe Isus conducându-și poporul la pomul vieții și I-am auzit iarăși glasul plăcut, mai bogat decât orice muzică auzită vreodată de vreo ureche muritoare, zicând: “Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mâncați toți din el.” În pom erau fructe foarte frumoase, din care sfinții puteau să ia după dorință. În cetate se afla un tron foarte slăvit, din care curgea un râu curat cu apa vieții, limpede ca și cristalul. De fiecare parte a acestui râu se afla pomul vieții și pe malurile lui erau alți pomi frumoși cu fructe bune de mâncat. . IM 414.1
Limbajul este întrutotul mult prea slab pentru a încerca o descriere a cerului. Când priveliștea se înalță în fața mea, sunt pierdută în uimire. Transportată de splendoarea neîntrecută și de slava minunată, las tocul jos și exclam: “O, ce iubire! Ce iubire minunată!” Limbajul cel mai înalt nu reușește să descrie slava cerului sau adâncimile fără seamăn ale iubirii Mântuitorului. IM 414.2
Doar atunci când vom vedea providenţa lui Dumnezeu în lumina veşniciei vom putea pricepe cât de mult datorăm grijii şi intervenţiei îngerilor Săi. Fiinţele cereşti au avut un rol activ în privinţa oamenilor. – Ed, p. 304
În viaţa viitoare, vom înţelege lucruri care aici ne-au nedumerit mult. Vom deveni conştienţi ce ajutor puternic am avut şi în ce fel îngerii lui Dumnezeu au fost însărcinaţi să ne apere atunci când am urmat sfatul Cuvântului lui Dumnezeu. – ST, 3 ianuarie 1906
În lumea viitoare, Hristos îi va conduce pe cei mântuiţi pe lângă râul vieţii şi îi va învăţa lecţiile minunate ale adevărului. El va desfăşura înaintea lor tainele naturii. Ei vor vedea că o mână puternică ţine lumile în mişcare. Vor vedea iscusinţa marelui Artist care a colorat florile de pe câmp şi vor învăţa despre planurile Tatălui îndurător, care trimite razele de lumină, iar împreună cu sfinţii îngeri, cei răscumpăraţi vor recunoaşte, prin cântece de laudă, iubirea fără margini a lui Dumnezeu pentru o lume nerecunoscătoare. Atunci se va înţelege că „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. – RH, 3 ianuarie 1907
Ei [moştenitorii harului] au o relaţie şi mai sacră cu Dumnezeu decât îngerii care nu au căzut niciodată. – 5T, p. 740
Când Dumnezeu va curăţi la sfârşit pământul, acesta va fi ca un lac imens de foc. Aşa cum Dumnezeu a păstrat corabia în mijlocul învolburatului potop, deoarece ea avea în interiorul ei opt persoane, la fel El va păzi şi Noul Ierusalim, care îi are în interiorul lui pe cei credincioşi din toate veacurile. (...) Deşi întregul pământ, cu excepţia acelei porţiuni unde se află cetatea, va fi cuprins într-o mare de foc lichid, totuşi cetatea va fi apărată aşa cum a fost corabia, printr-o minune a puterii Celui Atotputernic. Aceasta rămâne neafectată în mijlocul elementelor dezlănţuite. – 3SG, p. 87
Biblia numește moștenirea mântuiților “patrie”. (Evrei 11; 14-16.) Acolo, marele Păstor Își conduce turma la fântâni de apă vie. Pomul vieții rodește în fiecare lună, iar frunzele sale servesc la vindecarea neamurilor. Acolo sunt râuri care curg fără încetare, limpezi precum cristalul, iar lângă ele pomii legănându-se, își aruncă umbra pe calea pregătită pentru răscumpărații Domnului. Acolo, câmpiile întinse se înalță formând frumoase dealuri, iar în spatele lor își înalță crestele înalte munții lui Dumnezeu. Pe acele câmpii pline de pace, lângă râurile cu apă vie, poporul lui Dumnezeu, care a rătăcit și a peregrinat un timp așa de îndelungat, va găsi un cămin. . IM 431.1
Am văzut un alt câmp plin cu tot felul de flori și, când le-am cules, am exclamat: “Ele nu se vor veșteji niciodată!” Alături, am văzut un câmp cu iarbă înaltă, nemaipomenit de măreț la privit. Iarba era de un verde viu și avea o strălucire de argint și de aur, în timp ce se unduia mândră, spre slava împăratului Isus. După aceea, am ajuns într-o câmpie cu tot felul de animale — leul, mielul, leopardul și lupul, toate erau împreună, într- o perfectă înțelegere. Am trecut prin mijlocul lor și ele au mers liniștite după noi. . EUZ 288.2
Apoi, am intrat într-o pădure, nu ca pădurile întunecate pe care le avem aici, ci luminoasă și peste măsură de măreață. Ramurile copacilor se mișcau încoace și încolo și noi toți am strigat: “Vom locui în siguranță în pustiuri și vom dormi în păduri”. Am trecut mai departe prin păduri, în drumul nostru spre Muntele Sionului. EUZ 288.3
Pe munte era un templu măreț... În jurul templului, erau tot felul de arbori, ca să înfrumusețeze locul: fagi, pini, brazi, măslini, mirți, rodii și smochini care se plecau sub greutatea smochinelor coapte. Aceștia făceau ca locul să fie peste măsură de minunat...EUZ 289.1
Am văzut o masă de argint curat, lungă de mai multe mile, totuși ochii noștri puteau s-o cuprindă cu privirea în întregime. Am văzut fructele pomului vieții, mană, migdale, smochine, rodii, struguri și multe alte soiuri de fructe. L-am rugat pe Isus să mă lase să mănânc și eu din fructe. Early Writings, 18, 19 (1851). EUZ 289.2
Toți ies din mormintele lor cu aceeași statură cu care au intrat în ele. Adam, care se află în mulțimea celor înviați, are o înălțime impozantă și o înfățișare maiestuoasă, doar cu puțin mai mic la statură decât Fiul lui Dumnezeu. El prezintă un contrast evident față de oamenii din generațiile de mai târziu. În această privință, se vede marea degenerare a rasei umane. Dar toți se ridică din mormânt cu prospețimea și puterea tinereții veșnice. Reîntorși la pomul vieții din Edenul de mult pierdut, cei răscumpărați “vor crește” (Maleahi 4, 2) până la statura deplină a omenirii, în slava ei de la început. — The Great Controversy, 644, 645 (1911). . EUZ 289.3
Nimeni nu va avea nevoie și nu va dori să se odihnească. Acolo, nimeni nu va obosi în îndeplinirea voinței lui Dumnezeu sau aducând laudă Numelui Său. Vom simți întotdeauna prospețimea dimineții și vom fi departe de terminarea ei... Însușirea cunoștințelor nu va mai obosi mintea și nu va epuiza energiile. — The Great Controversy, 676, 677, (1911). EUZ 290.1
Învierea lui Isus a fost o preînchipuire a învierii finale a tuturor celor care au adormit în El. Înfățișarea Mântuitorului înviat, purtarea Lui, vorbirea, toate erau familiare pentru ucenicii Săi. Așa cum a înviat Isus dintre morți, tot așa vor învia și cei ce dorm în El. Noi ne vom recunoaște prietenii, așa cum L-au recunoscut ucenicii pe Domnul Isus. Poate că, în această viață muritoare, ei au fost deformați, bolnavi sau desfigurați și, deși vor învia în perfectă sănătate și simetrie, totuși, în trupul de slavă, identitatea lor va fi cu desăvârșire păstrată. — The Desire of Ages, 804, (1898). . EUZ 291.1
Am văzut o suită de îngeri de fiecare parte a porții și, când am intrat, Isus a rostit: “Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. Domnul ne-a spus să ne bucurăm împreună cu El. Ce înseamnă aceasta? Taților și mamelor, este bucuria de a vedea că truda sufletului vostru și eforturile voastre sunt răsplătite. Acolo sunt copiii voștri și coroana vieții este pe capul lor. — The Great Controversy, 567, 568 (1895). . EUZ 292.2
El a murit pentru noi și a înviat pentru noi, așa încât să putem ieși din mormânt, să fim împreună cu îngerii cei slăviți din cer, să ne întâlnim cu cei iubiți ai noștri și să le recunoaștem chipurile, pentru că asemănarea cu Hristos nu schimbă înfățișarea lor, ci o transformă după chipul Său glorios. Toți sfinții care aici, pe pământ, sunt uniți printr-o legătură de familie se vor recunoaște acolo unul pe altul. — Selected Messages 3:316 (1898). . EUZ 292.3
Pe măsură ce ies nemuritori din patul lor de țărână, copiii își iau imediat zborul în brațele mamelor lor. Ei se întâlnesc din nou pentru a nu se mai despărți niciodată. Dar mulți dintre acești micuți nu au mame acolo. Am așteptat în zadar să auzim minunatele cântări de biruință din partea mamelor lor. Îngerii îi primesc pe copiii fără mame și îi conduc la pomul vieții. — Selected Messages 2:260 (1858).
Cu privire la cazul lui A., voi îl vedeți așa cum este acum și deplângeți simplitatea lui. El nu are conștienta păcatului. Harul lui Dumnezeu va îndepărta această infirmitate transmisă ereditar și el va avea o moștenire printre sfinții în lumină. Vouă Dumnezeu v-a dat rațiune. A. este un copil în ceea ce privește capacitatea lui de a raționa, dar el are supunerea și ascultarea unui copil. — Manuscript Releases 8:210 (1893). . EUZ 293.4
Când va începe judecata și vor fi deschise cărțile, când marele Judecător va rosti: “Bine!” Și când coroana vieții nemuritoare va fi pusă pe fruntea învingătorului, mulți își vor ridica coroana în fața universului și, arătând spre mamele lor, vor spune: “Ea a făcut din mine tot ceea ce sunt, prin harul lui Dumnezeu. Învățătura și rugăciunile ei au fost binecuvântate spre mântuirea mea veșnică”. — Messages to Young People, 330 (1881).
Îngerii lui Dumnezeu vor face nemuritoare numele mamelor ale căror eforturi au câștigat pe copiii lor pentru Hristos. — The Great Controversy, 568 (1895). . EUZ 294.1-EUZ 294.2
Dacă vrei să fii un sfânt în cer, trebuie să fii un sfânt pe pământ. Trăsăturile de caracter pe care ți le formezi în viața de pe pământ nu vor fi schimbate prin moarte sau prin înviere. Veți ieși din mormânt cu aceeași fire pe care ați manifestat- o în căminul și în anturajul vostru. La venirea Sa, Isus nu va schimba caracterul. Lucrarea de transformare trebuie să fie făcută acum. Trăirea noastră de zi cu zi ne hotărăște soarta. Defectele de caracter trebuie să fie regretate și biruite prin harul lui Hristos și, în această vreme de încercare, trebuie să ne formăm un caracter armonios, ca să putem fi pregătiți pentru locuințele de sus. — Manuscript Releases 13:82 (1891). . EUZ 295.1
Pacea și armonia curților cerești nu vor fi mânjite de prezența nici unei persoane aspre sau neprietenoase. — Testimonies for the Church 8:140 (1904).
În cer, totul este nobil și înălțător. Toți caută folosul și fericirea celorlalți. Nimeni nu se dedică lui însuși și nu caută să se îngrijească de sine. Cea mai mare bucurie pentru toate ființele sfinte este să asiste la bucuria și la fericirea celor din jurul lor. — Testimonies for the Church 2:239 (1869).
Mi se părea că mă aflu acolo unde totul era pace, unde niciodată nu pot avea loc luptele violente de pe pământ — cerul, o împărăție a neprihănirii, unde sunt adunați toți cei sfinți, curați și binecuvântați, de zece mii de ori zece mii și mii de mii, trăind și umblând în fericită și curată intimitate, lăudându-L pe Dumnezeu și pe Mielul, care stăteau pe tron.
Glasurile lor erau în armonie desăvârșită. Niciodată nu-și făceau rău unul altuia. Prinții cerului, puternicii acestor grandioase domenii, se iau la întrecere numai în facerea de bine și în căutarea fericirii și a bucuriei unul pentru altul. Acolo, cel mai mare este cel din urmă în ochii Lui și cel din urmă este cel mai mare în recunoștința și bogăția dragostei.
Acolo nu sunt greșeli ascunse, care să întunece mintea. Adevărul și cunoștința, clare, puternice și desăvârșite, au alungat orice îndoială și nici un nor de bănuială nu-și aruncă umbra sa periculoasă peste locuitorii fericiți ai cerului. Dulcea și desăvârșita pace a cerului nu este tulburată de glasuri care se ceartă. Locuitorii lui nu cunosc nici durerea, nici tristețea, nici lacrimile. Totul este o armonie deplină, o ordine desăvârșită și o fericire absolută....
Cerul este un cămin, unde împreuna simțire este vie în fiecare inimă, exprimată în fiecare privire. Acolo domnește iubirea. Acolo nu sunt motive de ceartă, de dezbinare, sau de nemulțumire. — Manuscript Releases 9:104, 105 (1882). . EUZ 295.2-EUZ 296.5
Nici un pom al cunoștinței binelui și răului nu va mai oferi prilej de ispitire. Acolo nu va mai fi ispititor, nici posibilitate de a greși. — Education, 302 (1903).
Am auzit strigăte de biruință din partea îngerilor și a sfinților răscumpărați, care sunau ca zece mii de instrumente muzicale, pentru că nu aveau să mai fie necăjiți și ispitiți de Satana și pentru că locuitorii altor lumi fuseseră eliberați de prezența și ispitirile lui. — The Story of Redemption, 416 (1858). . EUZ 297.1-EUZ 297.2
Acolo, copiii lui Dumnezeu au privilegiul de a fi în comuniune directă cu Tatăl și cu Fiul.... Îi vom vedea față în față, fără să mai fie între noi un văl întunecat. — The Great Controversy, 676, 677 (1911).
Vom locui întotdeauna cu El și ne vom bucura de lumina prețioasă a Feței Sale. Inima mea tresaltă de bucurie la gândul acestei minunate perspective! — In Heavenly Places, 352 (1856).
Cerul este acolo unde este Hristos. Pentru cei care îl iubesc pe Hristos, cerul nu ar fi cer, dacă El nu ar fi acolo. — Ellen G. White Manuscript 41, 1897.
Acolo va exista o legătură apropiată și duioasă între Dumnezeu și sfinții înviați. — The Desire of Ages, 606 (1898).
Noi vom așeza la picioarele Mântuitorului coroanele pe care le-a pus pe capul nostru și, atingând harfele de aur, vom umple tot cerul cu laude la adresa Celui ce stă pe tron. — Testimonies for the Church 8:254 (1904).
Dacă, în timpul acestei vieți, rămân credincioși lui Dumnezeu, în cele din urmă, “ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor”. (Apocalipsa 22, 4.) Ce altceva înseamnă fericirea cerului, decât să-L vezi pe Dumnezeu? Ce bucurie mai mare ar putea avea păcătosul mântuit prin harul lui Hristos, decât să-L privească în față pe Dumnezeu și să-L cunoască pe El ca Tată? — Idem, 268 (1904). . EUZ 297.3-EUZ 298.1
Fiecare răscumpărat va înțelege care a fost misiunea îngerilor în viața lui. Îngerul care i-a fost păzitor din primele clipe ale vieții, care i-a vegheat pașii și i-a salvat viața în ziua primejdiei, care a fost cu el în valea umbrei morții și a însemnat locul său de odihnă, care a venit, primul să-l salute în dimineața învierii — ce minunat va fi să poată sta de vorbă cu el, să audă istoria intervenției divine în viața lui, cooperarea cerului în fiecare lucrare pentru omenire! — Education, 305 (1903).
“Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească”. (Matei 20, 28.)
Lucrarea lui Hristos de pe pământ este continuată în cer, iar răsplata noastră pentru conlucrarea cu El în această lume va consta în dreptul și privilegiul cel mai înalt de a lucra cu El în lumea care va veni. “Voi îmi sunteți martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu”. (Isaia 43, 12.) Tot așa va fi și în veșnicie... EUZ 299.1
În cer există un înger care conduce întotdeauna, care atinge primul harfa și dă tonul, apoi toți i se alătură în muzica bogată și desăvârșită a cerului. Ea nu poate fi descrisă. Este o armonie cerească, divină. — Testimonies for the Church 1:146 (1857). . EUZ 300.1-EUZ 300.3
Când vălul care ne-a întunecat înțelegerea va fi îndepărtat, iar ochii noștri vor privi acea lume de frumuseți, pe care acum abia o întrezărim prin microscop, când vom privi gloriile cerului, scrutate acum cu privirea de la distanță prin telescop, când rugina păcatului va fi îndepărtată, întregul pământ va apărea “în frumusețea Domnului, Dumnezeului nostru”, ce domeniu vast va fi deschis studiului nostru! Acolo, cercetătorul științei va putea citi rapoartele creațiunii și nu va mai găsi nici o referire la legea răului. El va putea asculta muzica vocilor naturii și nu va mai descoperi nici o notă de tânguire, nici un ton de durere.... . EUZ 300.5
Toate comorile universului vor putea fi cercetate de copiii lui Dumnezeu. Cu o plăcere inexprimabilă, vom intra în bucuria și înțelepciunea ființelor necăzute. Vom avea parte de comorile obținute de-a lungul veacurilor petrecute în contemplarea lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu. — Education, 303, 307 (1903). . EUZ 301.1
Eliberați de firea muritoare, vor merge în zborul lor neobosit către lumile din depărtare, lumi care s-au înfiorat de durere la spectacolul nenorocirilor omenești și care au izbucnit în cântece de bucurie la veștile despre un suflet răscumpărat.... Cu vederea neîntunecată, ei vor privi cu mirare la slava creațiunii, sori, stele și sisteme, toate în ordinea lor stabilită, rotindu-se în jurul tronului lui Dumnezeu. Pe toate lucrurile, de la cel mai mic până la cel mai mare, este scris Numele Creatorului și în toate este arătată bogăția puterii Sale. — The Great Controversy, 677, 678 (1911). . EUZ 301.2
Mulțimea celor mântuiți va călători dintr-o lume într- alta și o mare parte din timpul lor va fi folosit pentru cercetarea tainelor mântuirii. — The S.D.A. Bible Commentary 7:990 (1886).
Tainele răscumpărării vor fi în inima, în cugetul și pe buzele celor mântuiți, în veacurile fără de sfârșit. Ei vor înțelege adevărurile pe care Hristos dorea să le descopere ucenicilor Săi, dar pe care ei nu aveau destulă credință pentru a le înțelege. Mereu și mereu, vor apărea noi aspecte ale desăvârșirii slavei lui Hristos. În veacuri fără de sfârșit, gospodarul cel credincios va scoate din comoara sa lucruri noi și lucruri vechi. — Christ's Object Lessons, 134 (1900).
Atunci, i se va descoperi desfășurarea marii lupte, care a luat naștere înainte de începerea timpului și care se sfârșește doar când timpul va înceta. Istoria începutului păcatului, a minciunii aducătoare de moarte prin lucrarea ei perversă, a adevărului care, neabătându-se de la căile lui cele drepte, a întâmpinat și a învins rătăcirea — toate vor fi date la iveală. Vălul care se interpune între lumea vizibilă și cea invizibilă va fi dat la o parte și vor fi descoperite lucruri minunate. — Education, 304 (1903).
Deși întristările, durerile și ispitirile de pe pământ s-au sfârșit și cauza lor a fost îndepărtată, copiii Lui Dumnezeu vor păstra în permanență o amintire vie a prețului plătit pentru mântuirea lor.... Mântuitorul nostru va purta veșnic semnele răstignirii Sale. Pe cap, pe coastă, pe mâini și pe picioare, îi vor rămâne urmele lucrării nemiloase a păcatului. — The Great Controversy, 651, 674 (1911). . EUZ 301.3-EUZ 302.3
Atunci, vor fi lămurite toate nedumeririle din experiența vieții. Acolo unde ni s-a părut că nu este decât confuzie și dezamăgire, proiecte distruse și planuri zădărnicite, se va vedea că a existat un plan călăuzitor, măreț și biruitor, și o armonie divină. — Education, 305 (1903).
Acolo, Domnul Isus ne va conduce la apa vie, care curge din tronul lui Dumnezeu, și ne va explica aspectele întunecate ale împrejurărilor prin care ne-a trecut pe acest pământ pentru a ne desăvârși caracterul. — Testimonies for the Church 8:254 (1904).
Tot ceea ce ne-a nedumerit cu privire la intervențiile lui Dumnezeu în viața noastră ne va fi lămurit în lumea viitoare. Tainele harului vor fi desfășurate înaintea noastră.
Acolo unde mintea noastră mărginită descoperea doar confuzie și promisiuni neîmplinite, vom vedea o armonie desăvârșită și minunată. Atunci, vom ști că iubirea nemărginită a rânduit experiențele care ni s-au părut cel mai greu de suportat. Pe măsură ce ne vom da seama de grija duioasă a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru, ne vom bucura cu o bucurie de nedescris. — Testimonies for the Church 9:286 (1909). . EUZ 302.4-EUZ 303.2
Toți cei care au lucrat cu un spirit neegoist vor vedea rodul străduințelor lor. Se va vedea rezultatul îndeplinirii fiecărui principiu drept și al fiecărei fapte nobile. Câte ceva se vede și aici, pe pământ. Dar cât de puțin din rezultatul înfăptuirii celei mai nobile lucrări din lume i se descoperă autorului ei în această viață! Câți nu se ostenesc în mod altruist și neobosit pentru persoane la care nu ajung și pe care nu le cunosc! Părinți și învățători trec la odihnă cu gândul că munca lor de o viață a fost în zadar. Ei nu știu că prin credincioșia lor au făcut să țâșnească izvoare de binecuvântări, care nu vor înceta niciodată să curgă. Numai prin credință îi văd pe copiii pe care i-au educat, devenind o binecuvântare, un îndemn, pentru semenii lor și influența lor se va repeta înmiit. . EUZ 303.3
Mulți lucrători vestesc în lume solii de curaj și de speranță, cuvinte care aduc binecuvântare inimilor, în fiecare țară, dar cei care trudesc singuri și neștiuți știu prea puțin despre aceste rezultate. Astfel, sunt oferite daruri, sunt purtate poveri și sunt săvârșite lucrări. Oamenii seamănă o sămânța din care, peste mormintele lor, alții culeg recoltele binecuvântate. Ei sădesc copaci, pentru ca alții să poată mânca fructele. Aici, ei sunt mulțumiți să știe că au pus în mișcare forțe care lucrează spre bine. În viața viitoare, va fi văzută activitatea și influența tuturor acestora. — Education, 305, 306 (1903). . EUZ 304.1
Umilirea Fiului lui Dumnezeu pentru a putea lua chip omenesc, minunata iubire și bunăvoință a Tatălui în dăruirea Fiului Său sunt taine ale mântuirii, care constituie pentru îngerii din cer obiectele unei uimiri neîncetate.... Acestea vor fi pentru cei răscumpărați subiecte de cercetare în veacurile veșnice. Pe măsură ce vor contempla lucrarea lui Dumnezeu, de creațiune și de răscumpărare, noi adevăruri vor fi descoperite minții lor uimite și încântate. Cu cât vor învăța mai mult despre înțelepciunea, dragostea și puterea lui Dumnezeu, cu atât mintea lor se va dezvolta neîncetat, iar bucuria lor va crește mereu. — Testimonies for the Church 5:702, 703 (1889).
Pe măsură ce vor trece, anii veșniciei vor aduce descoperiri tot mai bogate și mai mărețe cu privire la Dumnezeu și la Domnul Hristos. Cu cât va progresa cunoștința, cu atât mai mult vor crește iubirea, venerația și fericirea. Cu cât vor afla mai multe despre Dumnezeu, cu atât mai mare va fi admirația lor pentru caracterul Lui. Pe măsură ce Domnul Isus le descoperă bogățiile răscumpărării și uimitoarele cuceriri în marea luptă cu Satana, inima celor răscumpărați va fi cuprinsă de o și mai fierbinte devoțiune și, cu o bucurie nestăvilită, vor atinge harfa de aur și de zece mii de ori zece mii și mii de mii de glasuri se vor uni, izbucnind în coruri puternice de laudă. — The Great Controversy, 678 (1911). . EUZ 304.2-EUZ 305.1
Fiecare aptitudine se va dezvolta, fiecare capacitate va crește. Cele mai grandioase proiecte vor fi aduse la îndeplinire, cele mai sublime năzuințe vor fi atinse, cele mai înalte dorințe vor fi realizate. Totuși, se vor ivi noi culmi de depășit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înțeles și noi obiective care vor antrena energiile corpului, ale minții și ale sufletului. — Education, 307 (1903).
Oricât de departe vom înainta în cunoașterea înțelepciunii și a puterii Lui Dumnezeu, întotdeauna va rămâne nemărginit mai mult. — The Review and Herald, 14 septembrie, 1886.
Toată iubirea părintească, transmisă din generație în generație în inima omenească, toate izvoarele duioșiei, care s-au deschis în sufletul oamenilor, sunt ca un pârâu minuscul față de oceanul nemărginit, când sunt comparate cu nemărginita și inepuizabila iubire a lui Dumnezeu. Limba nu poate să o exprime, pana nu poate să o descrie. Puteți să meditați în fiecare zi, puteți să cercetați cu sârguință Sfintele Scripturi pentru a le înțelege, puteți să recurgeți la toată puterea și capacitatea pe care vi le-a dat Dumnezeu, în străduința de a înțelege iubirea și compătimirea Tatălui ceresc și totuși va mai rămâne încă neînchipuit de mult. Puteți să cercetați această iubire timp de veacuri și totuși niciodată nu veți putea înțelege pe deplin lungimea, lățimea, adâncimea și înălțimea iubirii lui Dumnezeu, prin dăruirea Fiului Său, ca să moară pentru lume. Veșnicia însăși nu va putea să o dezvăluie pe deplin niciodată. — Testimonies for the Church 5:740 (1882). EUZ 305.2-EUZ 305.4
Planul de mântuire nu va fi pe deplin înţeles nici chiar atunci când cei răscumpăraţi vor vedea aşa cum sunt văzuţi şi vor cunoaşte aşa cum sunt cunoscuţi, însă de-a lungul veacurilor veşnice, adevărul se va descoperi continuu în faţa minţilor uimite şi încântate. – GC, p. 651
În planul de mântuire există înălţimi şi adâncimi pe care însăşi veşnicia nu le poate epuiza niciodată, minuni în care îngerii doresc să privească. Numai cei răscumpăraţi, dintre toate fiinţele create, au cunoscut prin propria experienţă lupta cu păcatul; ei au lucrat împreună cu Hristos şi, lucru pe care nici măcar îngerii nu-l puteau face, au fost părtaşi la suferinţele Lui. Oare să nu aducă ei mărturie în ce priveşte ştiinţa mântuirii – despre ceea ce poate fi de valoare pentru fiinţele necăzute? – Ed, p. 308
Sunt taine în ce priveşte planul de mântuire (...) care constituie pentru îngerii cerului subiecte de continuă uimire. Apostolul Petru, vorbind despre descoperirile date profeţilor cu privire la „suferinţele lui Hristos şi slava care va urma”, spune că acestea sunt lucruri „în care îngerii doresc să privească”. – 5T, p. 702
Mulţimea celor mântuiţi va colinda lume după lume, iar o mare parte din timpul lor va fi petrecut în cercetarea tainelor mântuirii. Şi pe tot parcursul veşniciei, acest subiect va fi continuu deschis minţii lor. – RH, 9 martie 1886
Ştiinţa mântuirii este ştiinţa tuturor ştiinţelor; ştiinţa care constituie studiul îngerilor şi al tuturor inteligenţelor din lumile necăzute; ştiinţa care angajează atenţia Domnului şi Mântuitorului nostru; ştiinţa care pătrunde în planul izvorât din mintea Celui Infinit; ştiinţa care va constitui studiul celor mântuiţi ai lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor nesfârşite. – Ed, p. 126
Scopul minunat al harului lui Dumnezeu, taina iubirii răscumpărătoare, constituie subiectul pe care îngerii doresc să-l cunoască şi care va fi studiul lor de-a lungul veacurilor nesfârşite.
Atât cei răscumpăraţi, cât şi fiinţele necăzute vor descoperi în crucea lui Hristos ştiinţa şi cântecul lor. Se va vedea că slava ce străluceşte pe faţa lui Isus este slava iubirii ce se jertfeşte pe sine. În lumina de la Calvar se va vedea că legea iubirii, care renunţă la sine, este legea vieţii pentru pământ şi cer, că iubirea care „nu caută folosul său” îşi are izvorul în inima lui Dumnezeu şi că în cel blând şi smerit se manifestă caracterul Aceluia care locuieşte în lumina de care niciun om nu se poate apropia. – DA, p. 19, 20
Şi anii veşniciei, în desfăşurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate şi mai slăvite despre Dumnezeu şi despre Hristos. Pe măsură ce creşte cunoştinţa, creşte şi dragostea, respectul şi fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaşte mai mult pe Dumnezeu, cu atât va fi mai mare admiraţia lor faţă de caracterul Său. Când Isus deschide în faţa lor bogăţiile mântuirii şi realizările uimitoare în lupta cea mare cu Satana, inimile celor mântuiţi sunt cuprinse de o devoţiune şi mai arzătoare şi, cu o bucurie şi mai entuziastă, îşi ating harfele de aur şi atunci de zece mii de ori zece mii şi mii de mii de glasuri se unesc pentru a înălţa coruri puternice de laudă.
„Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le- am auzit zicând: «A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!»” (Apocalipsa 5:13)
Pe Noul Pământ, cei răscumpărați se vor angaja în activitățile și bucuriile care i-au făcut fericiți pe Adam și pe Eva la început. Va fi trăită viața din Eden, viața în grădină și la câmp. — Prophets and Kings, 730, 731 (c.1914). . EUZ 286.3
Domnul mi-a dat o viziune despre celelalte lumi. Mi-au fost date aripi și un înger m-a însoțit din cetate până într-un loc care era strălucitor și plin de slavă.... Apoi, am fost luată într-o lume care avea șapte luni [astre, n.tr.]. Acolo, l-am văzut pe bătrânul și bunul Enoh, care fusese răpit la cer. În mâna Sa dreaptă avea o ramură minunată de palmier, pe ale cărei frunze, pe fiecare dintre ele, era scris: “Biruință”. Pe capul său era o ghirlandă albă, de o strălucire ce-ți lua ochii, cu frunze, iar în mijlocul fiecărei frunze era scris “Curăție”; în jurul ghirlandei erau pietre prețioase, de diferite culori, care străluceau mai tare ca stelele și reflectau asupra literelor, mărindu-le strălucirea. În partea din spate a capului său era un arc, unde se închidea ghirlanda și pe acel arc era scris “Sfințenie”. Deasupra ghirlandei era o coroană minunată, care strălucea mai tare ca soarele. L-am întrebat dacă acela era locul unde a fost dus când a fost luat de pe pământ. El mi-a spus: “Nu; ci cetatea este căminul meu, aici am venit în vizită”. — Early Writings, 39, 40. . AÎ 68.2
Marea luptă s-a încheiat. Păcatul și păcătoșii nu mai există, întregul univers este curat. O singură vibrație de armonie și de bucurie străbate imensa creațiune. De la Cel care a creat totul izvorăște viață, lumină și bucurie, străbătând toate lumile spațiului infinit. De la cel mai mic atom până la cea mai mare planetă, toate lucrurile însuflețite și neînsuflețite, în frumusețea lor neumbrită și în bucurie desăvârșită, declară că Dumnezeu este iubire. — The Great Controversy, 678 (1911).. EUZ 306.1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu