Deuteronom 4:6-8: …căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ,,Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!``Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori 'l chemăm? Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v'o pun astăzi înainte?
Drumul de 40 de ani în deşert a fost pentru poporul Israel un timp de încercare şi de har. Dumnezeu le-a purificat inima şi le-a arătat imensa Lui iubire. Acum, că se apropia timpul să intre în pământul făgăduinţei, Moise reaminteşte experienţa trăită. În special aminteşte darul cel mai mare pe care cu toţii l-au primit, legea lui Dumnezeu, rezumată în cele Zece Porunci şi-i îndeamnă pe toţi să le pună în practică.
În timp ce expune învăţătura lui Dumnezeu, Moise se minunează de cum El S-a apropiat de poporul Său, i-a purtat de grijă, i-a învăţat norme de viaţă atât de înţelepte şi exclamă: “Care este marele neam căruia să i se fi dat rânduieli şi hotărâri drepte aşa cum este toată Legea aceasta...?”
Dumnezeu a întipărit legea Sa în inima fiecărei persoane şi a vorbit tuturor popoarelor în diferite feluri şi în diferite timpuri. Toţi oamenii se pot bucura de iubirea pe care El a arătat-o faţă de fiecare dintre ei.
Nu totdeauna însă e uşor să înţelegem planul lui Dumnezeu asupra umanităţii. De aceea Dumnezeu a ales un mic popor, acela al lui Israel, ca să-Şi arate mai limpede planul Său. În cele din urmă L-a trimis pe Fiul Său, Isus, Care ne-a descoperit pe deplin faţa lui Dumnezeu artătându-L ca Iubire şi concentrând Legea în porunca unică a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele.
Măreţia unui popor şi a fiecărui om se vede în aderarea la legea lui Dumnezeu cu un „da” propriu. Adeziunea nu e o structură artificială, cu atât mai puţin o înstrăinare; nu înseamnă să te resemnezi cu o soartă mai mult sau mai puţin bună şi nici să suporţi o fatalitate ca şi cum am gândi aşa: aşa e stabilit, aşa trebuie să fie, e inevitabil.
Nu, este tot binele care se poate concepe pentru om. Înseamnă să cooperăm ca să se realizeze planul măreţ pe care Dumnezeu îl are pentru el şi pentru toată umanitatea: să facem din ea o singură familie, unită de iubire, şi ducând-o să trăiască propria viaţă divină. Şi noi putem exclama ca Moise: „Care este marele neam căruia să i se fi dat rânduieli şi hotărâri drepte aşa cum este toată Legea aceasta...?”. Cum să trăim și să aplicăm mesajul acesta la viața noastră cotidiană?
Intrând în inima legii divine pe care Isus a sintetizat-o în preceptul iubirii. Şi dacă trecem în revistă cele Zece Porunci pe care ni le-a dat Dumnezeu în Vechiul Testament, putem constata că, iubindu-L cu adevărat pe Dumnezeu şi pe aproapele, le ţinem pe toate în chip desăvârşit.
Oare nu e adevărat că acela care Îl iubeşte pe Dumnezeu nu poate îngădui idoli în inima sa? Că acela care Îl iubeşte pe Dumnezeu Îi rosteşte Numele cu veneraţie şi nu în deşert? Că acela care iubeşte este fericit să poată consacra cel puţin o zi din săptămână Celui pe Care Îl iubeşte cel mai mult? Oare nu-i adevărat că acela care îl iubeşte pe oricine îi este aproape nu poate să nu-şi iubească părinţii? Nu e evident că acela care îi iubeşte pe ceilalţi nu se pune în situaţia să-i fure, să-i ucidă, nici să profite de ei pentru propriile plăceri egoiste, nici să dea mărturie falsă împotriva lor? Oare nu e de asemenea adevărat că inima sa e plină şi mulţumită şi nu doreşte bunurile altora?
Aşa este: cine iubeşte ţine întreaga lege a lui Dumnezeu.
De-a lungul zilei, din când în când, să ne întrebăm dacă acţiunile noastre sunt generate şi pătrunse de iubire. Dacă e aşa, viaţa noastră nu va fi zadarnică, ci o contribuţie la împlinirea planului lui Dumnezeu asupra umanităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu