O femeie credinciosă se trezea în fiecare dimineață, își deschidea ușa casei, se oprea pe veranda casei și striga: „Lăudat să fie Domnul!”. Acest lucru îl irita foarte tare pe vecinul ei ateu, care de fiecare dată își zicea: ”Nu există nici un Dumnezeu!”
Într-o dimineață, vecinul a auzit-o pe femeie cerând în rugăciune mâncare. S-a gândit că ar fi distractiv să îi joace o festă credincioasei și să îi demonstreze că nu îi servește la nimic credința ei în Dumnezeu. Așa că a fost și a făcut ceva cumpărături cu tot felul de alimente și a mers să i le ducă. Le-a lăsat în veranda casei.
În dimineața următoare vecinul a auzit-o pe femei srtigând către cer: ”Lăudat să fie Domnul, care mi-a trimis această mâncare!”
Vecinul ei a izbucnit în râs, puternic și ironic, că abia a putut să-și lege cuvintele; a reușit să-i strige vecinei: ”N-a fost Dumnezeu, am fost eu!” Și a continuat cu răsul batjocoritor.
Femeia, fără să-și piardă starea de spirit, a strigat și mai tare: ”Laudă lui Dumnezeu, nu doar pentru mâncare, ci pentru că l-a făcut pe ateu să plătească pentru acest lucru. Mare este Dumnezeu!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu