Profețiile Speranței - Studiul 6. Cea mai importantă profeţie a Bibliei

 Evenimentul descris în Daniel capitolul 9 are loc într-un moment crucial: anul 538 î.Hr. De la viziunea din Daniel 8 au trecut treisprezece ani plini de schimbări. În ultimele douăsprezece luni, Babilonul a fost cucerit de mezi şi perşi (Daniel 5); Darius Medul a devenit noul împărat; iar Daniel, care se pare că avea atunci în jur de 80 de ani, a devenit preşedintele noului consiliu guvernamental (Daniel 6,1.2). Tot în acest an, Daniel este aruncat în groapa cu lei.

Însă cel mai important pentru Daniel este faptul că se apropie înche­ierea perioadei de şaptezeci de ani prezisă pentru captivitatea iudeilor. Dat fiind faptul că Babilonul nu mai exista şi că cei şaptezeci de ani se apropiau de sfârşit, Daniel se întreabă dacă nu cumva va avea loc întoarcerea lor la Ierusalim. Un singur lucru îl tulbură: viziunea despre cele 2300 de zile, pe care a avut-o cu treisprezece ani în urmă. (Daniel 8,13.14)

Ce însemna că Sfântul Locaş va fi pustiit şi călcat în picioare până la împlinirea celor 2300 de zile? Gabriel nu-i lămurise această parte a pro­feţiei, însă îi dăduse asigurarea că era despre „nişte vremuri îndepărtate” (Daniel 8,26). Oare însemna aceasta că perioada captivităţii iudeilor avea să fie prelungită şi că reconstruirea Sfântului Locaş pustiit avea să fie amânată? În timp ce cântăreşte posibilele interpretări, Daniel deschide la scrierile lui Ieremia, ca să vadă ce legătură există între cele 2300 de zile şi captivitatea de şaptezeci de ani prezisă de acesta (Ieremia 29,10). Ceea ce descoperă el este pur şi simplu uimitor! Studiul acesta îl conduce la profeţia cea mai importantă a tuturor timpurilor!

1. Ce a spus Daniel, după ce Gabriel i-a explicat ce înseamnă berbecul, ţapul şi coarnele din viziune? Daniel 8,27

„Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram _________ de vedenia aceasta şi nimeni nu ştia.”

Gabriel i-a vorbit despre semnificaţia fiarelor şi a coarnelor, dar nu i-a spus nimic despre cele 2300 de zile, adică „de seri şi dimineţi”. El nu i-a spus decât că viziunea aceasta era adevărată şi că avea să fie pecetluită pentru multe zile (Daniel 8,26). În momentul acela, Daniel a leşinat, la gândul cumplit că adevărul lui Dumnezeu şi Sfântul Său Locaş aveau să fie călcate în picioare şi atacate atât de mult timp.

Când îşi revine, Daniel este nedumerit şi declară că nu a înţeles viziunea. Ce parte nu a înţeles el? Gabriel i-a explicat ce simbolizau fiarele şi coarnele. Singura parte lăsată neexplicată era cea legată de perioada de 2300 de zile. (Daniel 8,13.14)

2. Ce gând spune Daniel, în deschiderea capitolului 9, că îl pre­ocupa? Daniel 9,2

„Eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci
de ani pentru _____________ Ierusalimului, după numărul anilor,
despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.”

Capitolul 8 se încheie cu cuvintele de uimire ale lui Daniel, care nu a înţeles ce legătură este între profeţia celor 2300 de zile şi pustiirea Ierusalimului. Capitolul următor începe cu cercetarea pe care o face el pe această temă: profeţia cu privire la dărâmăturile Ierusalimului.

După cum era de aşteptat, Daniel a făcut legătura între Templul din Ierusalim şi cele 2300 de zile. În copilărie, el vizitase Templul de multe ori, dar ştia prea bine că acesta fusese distrus – odată cu cetatea Ierusalim – de către babilonieni, în urmă cu câteva zeci de ani.

3. În urma cercetării pe care o întreprinde, ce concluzie trage el cu privire la cele 2300 de zile? Daniel 9,17-19

„Fă să strălucească Faţa Ta peste ________ Tău ___________... Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu __________.”

Daniel studiază despre cele 2300 de zile şi despre Locaşul pustiit şi concluzionează că s-ar putea ca Dumnezeu să prelungească timpul în care Ierusalimul să zacă în ruine. Probabil ştia că unuia dintre contemporanii săi, pe nume Ezechiel, îi fusese arătat într-o viziune profetică faptul că o zi reprezintă un an (Ezechiel 4,6). Daniel nu putea suporta gândul că Dumnezeu va adăuga alţi 2300 de ani la captivitatea lor. El Îl caută pe Dumnezeu cu post şi rugăciune şi Îl roagă să nu amâne („nu zăbovi”) întoarcerea iudeilor la Ierusalim pentru reconstruirea Locaşului Sfânt.

4. Ce s-a întâmplat, ca răspuns la rugăciunea sinceră a lui Daniel? Daniel 9,21-23

„Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o __________, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: ’Daniele, am venit acum să-ţi ___________ mintea… Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege _____________!’”

Acelaşi Gabriel, pe care îl văzuse în viziunea din capitolul 8, revine pentru a împlini porunca lui Dumnezeu de a-i „tâlcui” lui Daniel viziunea (Daniel 8,16). Stăruinţa cu care s-a rugat şi a cercetat Biblia nu a fost zadarnică! Dumnezeu va răspunde şi la rugăciunea noastră sinceră de a înţelege profeţia. Seria aceasta de studii este unul dintre răspunsurile Sale la rugăciunile tale!

5. Ce parte din profeţia din capitolul 8 îi explică Gabriel? Daniel 9,24

„Şaptezeci de _____________ au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte.”

În primele lui cuvinte, Gabriel vorbeşte despre profeţia cu cele 2300 de zile şi arată care este legătura dintre aceasta şi subiectul de rugăciune al lui Daniel: evreii şi Templul din Ierusalim. Cuvântul ebraic pentru „hotărâte” este chathak şi înseamnă „a tăia”, „a amputa”. Dat fiind faptul că Daniel se ruga în legătură cu cele 2300 de zile/ani, Gabriel se întoarce şi îi spune: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte.” Daniel considerase în mod greşit că toată perioada de 2300 de zile fusese stabilită pentru poporul lui, însă Gabriel îi aduce la cunoştinţă că numai primii 490 se referă la evrei.

6. Cât înseamnă cele 70 de săptămâni/490 zile?

a. „Îţi pun câte o zi pentru fiecare _____.” Ezechiel 4,6

b. „Patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un _____ de fiecare zi.” Numeri 14,34

În lecţia anterioară am descoperit că, în profeţie, o zi corespunde cu un an întreg din timpul real. În plus, cuvântul original pentru „şaptezeci de săptămâni” este cel mai adesea tradus cu „şaptezeci de săptămâni de ani” (Daniel 9,24). Întrucât 70 de săptămâni înseamnă 490 de zile, înţelegem că perioada de timp referitoare la poporul evreu era de 490 de ani.

7. Când începe perioada de şaptezeci de săptămâni? Daniel 9,25

„Să ştii dar şi să înţelegi, că de la darea ___________ pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi, timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou.”

Gabriel îi spune lui Daniel că profeţia va începe cu porunca de rezidire a Ierusalimului. Aceasta era tocmai ce voia să ştie: că Ierusalimul avea să fie rezidit! Probabil că Daniel a tresăltat de bucurie când a auzit acest lucru şi când a primit asigurarea că Mesia cel făgăduit avea să vină la poporul Său. Gabriel a adăugat că rezidirea va dura şapte săptămâni (49 ani) şi alte 62 de săptămâni (434 ani) până la venirea lui Mesia – în total 69 de săptămâni din cele şaptezeci ale profeţiei.

8. Când a fost dată porunca pentru rezidirea Ierusalimului? Ezra 7,7-13

„Mulţi din copiii lui Israel… au venit şi ei la Ierusalim, în al
__________ an al împăratului Artaxerxe… Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra… Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii şi din leviţii lui, care se află în împărăţia mea şi care vor să plece cu tine la Ierusalim.”

După ce împăraţii de dinaintea lui nu au reuşit să rezidească Ierusalimul, Artaxerxe dă o poruncă fermă în al şaptelea an al domniei lui (457 î.Hr.). În poruncă sunt prevăzute toate măsurile necesare pentru restaurarea completă a slujbelor de la Templu şi a legilor iudaice. (Ezra 7,14-27)

Acum putem calcula când vor avea loc evenimentele principale din profeţia de 70 de săptămâni. Pornind de la decretul de rezidire a Ierusalimului, dat în toamna anului 457 î.Hr., numărăm 49 de ani (7 săptămâni) şi ajungem în anul 408 î.Hr., anul în care a fost încheiată reconstrucţia. Apoi, numărăm alţi 434 de ani (şaizeci şi două de săptămâni) până la Mesia, Cârmuitorul, adică anul 27 d.Hr. (Nu uita, înainte de anul 1, era noastră, ordinea anilor este descrescătoare, iar după anul 1, ordinea este crescătoare.)

9. Cine este Mesia, Cârmuitorul, care a venit în anul 27 d.Hr.? Ioan 1,40-42

[Andrei] „i-a zis: ’Noi am găsit pe Mesia’ (care, tălmăcit, înseamnă Hristos). Şi l-a adus la __________.”

Iudeii din primul secol aşteptau ca Mesia să vină în jurul anului 27 d.Hr., datorită profeţiei celor 70 de săptămâni. Acest lucru reiese clar din vestea pe care i-o aduce Andrei lui Simon Petru, că L-a găsit pe Mesia. Versetul acesta ne arată că „Mesia”, un cuvânt ebraic, şi „Hristos”, un cuvânt grecesc, înseamnă acelaşi lucru – Unsul. Atunci când spunem Isus Hristos, ne afirmăm de fapt credinţa că Isus este Mesia – Unsul lui Dumnezeu din Daniel 9.

10. În ce an a fost Isus uns ca să-Şi înceapă lucrarea?

a. „Dumnezeu a uns cu _________ Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret.” Fapte 10,38

b. „…a fost botezat şi Isus… şi _________ Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel.” Luca 3,21.22

c. „_________ Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia.” Luca 4,18

Singura dată din viaţa lui Isus care a rămas consemnată, cea a anului în care a fost botezat, confirmă în mod remarcabil că profeţia despre cele 70 de săptămâni se încheie cu El! În Luca 3,1-3.21.22, citim că Isus a fost uns cu Duhul Sfânt la botezul Său, care a avut loc în toamna anului 27 d.Hr.! (Anul al cincisprezecelea al lui Tiberiu a început în octombrie 27 d.Hr.)

După botezul Său, Isus a început să predice astfel: „S-a împlinit vremea” (Marcu 1,14.15). Prin cuvintele acestea, El declara că cele şaptezeci de săptămâni s-au încheiat. Istoria vieţii lui Isus are în centru Daniel 9. El a înţeles care era misiunea Lui încă de la vârsta de 12 ani (Luca 2,49-52), dar a aşteptat până în anul 27 d.Hr. ca să-Şi înceapă lucrarea publică. Dacă ar fi început cu un singur an mai devreme, El nu ar fi împlinit profeţia.

11. Ce aminteşte Daniel în profeţie despre lucrarea şi despre moartea lui Hristos? Daniel 9,26

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi _________ şi nu va avea nimic.”

Aceeaşi profeţie, care i-a spus lui Isus când să-Şi înceapă lucrarea, I-a arătat când urma să fie dat la moarte, adică „stârpit”. (Vezi Isaia 53,8 – „şters de pe pământul celor vii”.)

12. Când spune profeţia că Isus avea să moară pentru păcatele noastre? Daniel 9,27

„El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la ____ săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare.”

Lucrarea lui Isus a durat exact 3 ani şi jumătate (adică o jumătate de săptămână profetică). Acesta a fost motivul pentru care nu s-a expus morţii până la această dată (Ioan 7,1-8). De aceea a mers El la cruce după 3 ani şi jumătate de la botezul Său, şi anume în anul 31 d.Hr.: „A sosit ceasul” (Ioan 12,23-27; 13,1). Când Isus S-a dat ca jertfă pentru păcatele noastre, Dumnezeu a despicat perdeaua din Templu, ca să arate că se puse­se capăt jertfelor (Matei 27,50.51). Nu mai este nevoie să jertfim animale ca să primim iertare – Isus a adus o jertfă îndestulătoare! (Evrei 9,11-14) „Căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” (1 Corinteni 5,7)

13. Ce s-a întâmplat la sfârşitul ultimei săptămâni din profeţie? Fapte 7,59 – 8,4

„L-au ucis cu pietre [pe Ştefan]… În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi… s-au împrăştiat… Cei ce se împrăştiaseră, mergeau _____ şi propovăduiau Cuvântul.”

Timp de trei ani şi jumătate după răstignirea lui Isus, apostolii au pre­dicat Evanghelia numai în Israel. Însă odată cu moartea lui Ştefan, creştinii „mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul”. Ştefan a fost omorât cu pietre în anul 34 d.Hr., la încheierea profeţiei despre cele şaptezeci de săptămâni. Prin acest ultim act, evreii, ca naţiune, au respins chemarea lui Dumnezeu de a fi poporul Său deosebit, care să ducă Evanghelia în lume. La scurt timp după aceasta, Saul s-a convertit şi a devenit apostolul neamurilor (Fapte 9,15; Romani 11,13). Evreii, ca indivizi, pot fi mântuiţi dacă Îl primesc pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, însă Împărăţia lui Dumnezeu a fost încredinţată Bisericii Creştine. (Matei 21,42-45; 1 Petru 2,4-10)

14. L-ai primit pe Isus ca Mesia şi Mântuitor personal? 

Răspunsul tău:

Profeţia despre cele şaptezeci de săptămâni este cea mai importantă profeţie din Biblie, pentru că ea dovedeşte în mod incontestabil că Isus este Mesia. El a venit la timpul stabilit, a dus o viaţă curată şi fără de păcat şi Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcatele noastre. El s-a supus în toate detaliile vieţii Sale indicaţiilor lăsate în profeţie, ca să ne poată mântui. De aceea, să-I oferim inimile noastre şi să urmăm cu supunere adevărul Său, aşa cum este el descoperit în profeţie!

În studiile următoare

Până acum am descoperit numai o parte din evenimentele prezise în profeţia celor 2300 de zile. În studiul următor, vom afla în ce an s-a încheiat această profeţie, care este, de altfel, şi cea mai lungă perioadă profetică din Biblie!