Geneza - Studiul 2 - Căderea în păcat

 A Căderea:

 Strategia şarpelui.

— Şarpele era un animal cu reputaţie de viclean (deşi, desigur, nu vorbea). Isaia vorbeşte despre un „şarpe zburător”, identificându-l în cele din urmă cu Leviatanul şi Dragonul (Isaia 14:29; 27:1). Apocalipsa îl identifică pe acest Dragon, „şarpele din vechime”, cu Satana (Apoc. 20:2).

• —  Prezentându-se în acest fel Evei, Satana îi cere să clarifice sensul Cuvântului lui Dumnezeu. Şi Eva a fost încântată să poată rezolva „îndoielile şarpelui” (Geneza 3:2-3).

• —  Acest lucru i-a oferit lui Satan ocazia de a introduce deschis îndoieli cu privire la Dumnezeu în mintea Evei (Geneza 3:4-5).

•   Reacţia Evei.

   — În Geneza 3:1-5 Satana i-a propus Evei să obţină ceea ce el însuşi nu putea avea: nemurirea şi divinitatea (1 Tim. 6:15-16; Is. 14:14).

  — Iar Evei i s-a părut posibil şi de dorit. Ea a crezut în nemurire şi a început să se comporteca Dumnezeu.

•   Reacţia lui Dumnezeu.

   — Dumnezeu a pus multe întrebări lui Adam şi Evei (Geneza 3:9, 11, 13). Răspunsurile: încercarea de a ascunde păcatul; autojustificare; învinovăţirea altora... Sună cunoscute?

• —  Adam şi Eva se simţeau înşelaţi. Au crezut în speranţe false. Păcatul lor i-a despărţit de Dumnezeu.

—  Care este intenţia lui Dumnezeu? Răscumpărarea. Încearcă să-l facă pe om să-şi 

recunoască păcatul pentru a-i oferi iertare şi restaurare.

B Consecinţele:

 Blestem şi făgăduinţă.

— Prin şarpe, Satana este blestemat de Dumnezeu pentru că este responsabil pentru existenţa răului (Geneza 3:14).

— Acest blestem este urmat de o promisiune sub forma unei profeţii în trei părţi: (1) Şarpele şi femeia: Va fi vrăjmăşie continuă între Satana şi biserica lui Dumnezeu (Ap. 12:17).   (2)Descendenţii şarpelui şi descendenţii femeii: Va fi vrăjmăşie continuă între credincioşi şi necredincioşi, între fiii lui Dumnezeu şi fiii oamenilor (Gen. 6:2). (3) Sămânţa şi şarpele: Satana „L-a muşcat” pe Isus pironindu-L pe cruce, dar Isus îl vadistruge în final pe Satana (Rom. 16:20; Evrei. 2:14).

 Moarte şi speranţă.

— A avea copii şi a-i creşte ar fi putut fi un lucru plăcut, dar păcatul l-a făcut dureros. Sămânţa promisă nu avea să vină decât cu muncă şi suferinţă.

• —  În calitate de şef al căsătoriei, Adam a fost considerat responsabil pentru consecinţele păcatului său. Ţărâna a fost blestemată din cauza lui (Gen. 3:17) şi a fost anunţat că se va întoarce în ţărâna din care a fost luat (Gen. 3:19).

• —  Confruntat cu certitudinea morţii, Adam s-a agăţat de speranţa promisă. El a schimbat numele soţiei sale, Isa (Gen. 2:23), în Eva (Gen. 3:20), mama seminţei care îi va elibera de blestemul morţii.

• —  Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care, cu imensul Său sacrificiu, ne oferă, în loc de moarte veşnică, viaţă veşnică.