A Bucuria.
Isus promite să ne dea bucurie deplină atunci când vine după noi (Mat. 25:21). Dar bucuria de a experimenta Noul Legământ nu este viitor, ci prezent. Este o parte integrantă a Împărăţiei lui Dumnezeu acum (Rom. 14:17) şi o parte din rodul Duhului Sfânt (Gal. 5:22). Nu este o bucurie exterioară, ci pace interioară.
B Eliberarea de vină.
Cu toţii am păcătuit, aceasta este o realitate incontestabilă (Rom. 3:23; 1 Ioan 1:8). Dar o altă realitate de necombătut este că, prin sângele Noului Legământ, Isus ne iartă orice păcat pe care l-am săvârşit (1 Ioan 1:7).
Din această cauză, nu mai trebuie să trăim sub greutatea vinovăţiei. Dumnezeu ne eliberează nu numai de păcat, ci şi de remuşcări. Pentru că dacă Dumnezeu uită păcatul nostru, de ce să nu-l uităm şi noi? (Ier. 31:34).
Aceasta nu înseamnă negarea realităţii păcatului, ci mai degrabă a înceta să mai trăim sub condamnarea păcatului nostru, deoarece Isus a plătit deja pentru el (Apoc. 1:5).
C Gânduri noi.
Cu Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile noastre, gândurile noastre sunt pline de dragoste pentru Dumnezeu şi aproapele nostru (Marcu 12:30-31). Cunoaşterea şi încrederea în iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi ne schimbă gândurile şi sentimentele. Primim o inimă nouă, un nou mod de a gândi şi de a simţi (Ezech. 36:26; Ier. 31:33).
Pe măsură ce îl primim pe Hristos în inimile noastre, credinţa noastră creşte, înţelegerea iubirii lui Dumnezeu creşte şi suntem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu, gata să-L reflectăm pe Hristos în viaţa noastră (Efes. 3:17-19; 2 Cor. 3:18).
D Speranţa vieţii veşnice.
E O misiune. Biblia ne învaţă că există două decese: prima moarte, căreia suntem cu toţii destinaţi (Gen. 3:19); şi o a doua moarte, eternă, fără posibilitatea învierii, destinată tuturor celor care nu sunt înregistraţi în „cartea vieţii”, adică celor care nu au crezut în Isus (Apoc. 20:15).
Isus ne asigură că nu vom suferi moartea veşnică. A avea această speranţă ne afectează şi astăzi viaţa. Știind că sfârşitul nostru nu este mormântul, ci viaţa veşnică, ne face să vedem viaţa dintr-o altă perspectivă. Într-un fel, primindu-l pe Isus în inimile noastre prin Duhul Sfânt, ne bucurăm deja de viaţa veşnică.
A intra într-un legământ cu Dumnezeu, a aparţine poporului Său ales, implică o responsabilitate, o misiune: să propovăduim Evanghelia.
Bucuria, eliberarea de vinovăţie, gândurile noi, speranţa vieţii veşnice ... aceste lucruri nu trebuie păstrate pentru noi înşine. Trebuie să le împărtăşim!
Aceasta este o misiune care are dimensiuni veşnice. Schimbaţi destinul celor care ne ascultă. Sunt cuvinte „de la viaţă la viaţă” (2Co 2:16).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu