Câștig sau pierdere

Un credincios a găsit pe proprietatea lui un câine care s-a rătăcit. Deoarece băieții lui s-au atașat foarte mult de acest cățel, el a hotărât să-l păstreze. Câinele era negru cum e cărbunele, afară de câteva fire de păr alb pe coadă.

Într-o zi au citit în ziarul local anunțul făcut de o persoană care încerca să-și găsească câinele pierdut și pentru care oferea o mare recompensă. Câinele era descris în detaliu, fiind menționate inclusiv firele albe de pe coadă.

Hotărât să păstreze câinele cu orice preț, în ciuda recompensei, credinciosul i-a rugat pe cei doi fii ai lui să-l ajute să smulgă perii albi de pe coada câinelui, pentru a șterge astfel orice urmă de identificare.

Auzind că în curtea credinciosului era un câine care semăna cu cel pe care-l pierduse, stăpânul a plecat să-l recupereze. Recunoscându-și câinele, i-a cerut credinciosului să i-l înapoieze. Dar acesta l-a întrebat:

– “Chiar ai identificat toate semnele pe care le-ai menționat în anunț ? Nu spuneai că cel pe care l-ai pierdut avea peri albi pe coadă ? Uită-te la acest câine: nu are nici un fir de păr alb.”

Pentru ca nu știa ce s-a întâmplat cu firele albe, stăpânul câinelui și-a cerut scuze și a plecat acasă dezamăgit.

Mai târziu însă, credinciosul a declarat cu o adâncă durere în suflet: “În ziua aceea am păstrat câinele, dar mi-am pierdut copiii.”