Legământul - Studiul 8 - Legea legământului

         A  Cine semnează legământul?

1.   Este foarte clar cine este primul care semnează legământul: Dumnezeu, care numeşte Legământul veşnic „legământul meu” (Gen. 6:18; 17:2; Ex. 6:4-5; 19:5).

   •   Cu cine îşi semnează Dumnezeu legământul?
     

     — Iniţial, cu persoane particulare: Noe, Avraam, Isaac şi Iacov. 
     — Mai apoi, cu poporul Israel.
     — În final, cu toate popoarele.

   •   Deci, vedem că progresul este gradual. De fiecare dată când cineva semnează legământul cu Dumnezeu, este de acord să publice acest legământ şi îi invită pe alţii să facă parte din el (Isaia 42:6; 1 Petru 2:9).

2. B  La ce se angajează?

    Pentru a fi durabil, un legământ are nevoie de reguli clare, limite care să marcheze acţiunile fiecăruia dintre participanţi.

   •   Aceste limite sunt definite de cele zece porunci şi dezvoltate în precepte, legi, porunci şi legi. Toate acestea sunt cunoscute sub numele de „Legea” (în ebraică, „Tôrāh”).

   •   Dacă vrem să facem parte din Legământul veşnic, trebuie să ne angajăm să respectăm limitele, adică să respectăm Legea. Faptul că legământul este un act de har din partea lui Dumnezeu nu ne scuteşte de îndeplinirea obligaţiilor.

C  Cum relaţionează cu Legea? 

 Rolul Legii.

— Legea nu este menită să ne complice viaţa şi nici să fie un examen pe care trebuie să-l promovăm pentru a beneficia de legământ.
—  Legea este pusă în folosul nostru, pentru a ne da viaţă şi binecuvântare, pentru a ne elibera de rezultatele cumplite ale păcatului. Afectează toate aspectele vieţii noastre.
—  Dar, mai presus de toate, Legea ne învaţă cum este Dumnezeu, ce Îi place şi cum să dobândim sfinţenia.

•   Scopul Legii.
  

  — Legea lui Dumnezeu este o expresie a voinţei Sale, transcrierea caracterului său. Aşa cum Dumnezeu nu se schimbă, nici Legea Sa nu se schimbă. Nu este arbitrară sau capricioasă, ci total dreaptă şi total de încredere.

  • —  Scopul său nu este să ne elibereze de păcat, să ne ofere mântuire sau să ne justifice înaintea lui Dumnezeu.

  • —  Scopul său este de a ni-L face cunoscut pe Dumnezeu, ca să-l putem imita. Ne învaţă cum trebuie să ne raportăm la El (poruncile 1-4) şi la semenii noştri (poruncile 5-10).

  • —  Legea stabileşte stilul de viaţă pe care Dumnezeu doreşte să îl aibă copiii Legământului Său, pentru propria lor fericire şi bunăstare.

•   Păzirea Legii.
  

  — Nu respectarea poruncilor este plata necesară pentru a primi binecuvântările legământului. Dumnezeu ne binecuvântează şi ne mântuieşte prin har.

  • —  Exercitându-ne liberul arbitru şi purtându-ne aşa cum ne doreşte Dumnezeu, creăm mediul în care se poate manifesta binecuvântarea credinţei.

  • —  Voi căuta ceea ce îi place lui Dumnezeu dacă „îmi însetează sufletul după El, îmi tânjeşte trupul după El” (Ps. 63:1). Apoi, Dumnezeu va pune în mine „şi voinţa şi înfăptuirea după buna Lui plăcere.” (Fil. 2:13).

  •