A Pregătirea legământului:
Dumnezeu se apropie de om.
— Dumnezeu și-a arătat harul față de Israel, eliberându-i de robia aspră și conducându-i cu tandrețe într-o nouă relație de legământ cu El.
-
— Deuteronomul folosește două exemple pentru a exprima modul în care Dumnezeu a tratat Israelul:
(1) Deut. 32:10-12. Ca vulturul care își duce puii pe înălțimi. De acolo îi aruncă să învețe să zboare. Dacă nu reușesc, îi ia înapoi pe aripi.
(2) Deut. 1:31. Ca un tată care își ia fiul de mână pentru a-l îndruma și proteja pe cale.
-
— Fiecare dintre noi are nevoie ca Dumnezeu să ne călăuzească și să ne protejeze cu tandrețe până ajungem la maturitate deplină în relația noastră cu El.
Dumnezeu răscumpără omul.
-
— Prima acțiune pe care Dumnezeu a făcut-o în numele poporului Israel a fost să-i răscumpere din sclavie (Exod 6:6-7).
-
— Răscumpărătorul era ruda apropiată care cumpăra înapoi terenul pe care persoana respectivă trebuia să-l vândă; sau plătea datoriile pe care le contractase, eliberându-l de sclavia la care trebuia să se supună.
-
— Care a fost prețul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru a răscumpăra Israelul (și pe noi)?
(1) El a coborât în această lume, devenind un om ca noi, pentru a plăti prețul păcatului nostru, murind pe cruce (Ioan 6:51; Efes. 1:7).
B Realizarea legământului:
Sinai: porunci și simboluri.
— Exod 19-24 ne prezintă cum s-a realizat legământul:
(1) Dumnezeu i-a condus la Sinai și le-a dat instrucțiunile necesare pentru a se pregăti. (2) El le-a vorbit și le-a dat Legea și poruncile ulterioare prin Moise.
(3) Oamenii au ratificat legământul și au promis că îl vor respecta.— Pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine termenii legământului și semnificația acestuia, Dumnezeu le-a cerut să construiască un sanctuar pentru El (Exod. 25:8).
— Prin acest sanctuar și riturile săvârșite în el, Dumnezeu a simbolizat realitățile cerești: planul Răscumpărării.
— Această răscumpărare mergea mai departe de eliberarea din sclavia egipteană. Arăta către Mesia care, murind asemeni animalelor sacrificate, lua păcatele asupra Sa.
C Obligațiile legământului: Ascultarea.
— Ascultarea este o parte integrantă a legământului. Chiar înainte de a ajunge la Sinai, poporul Israel a trebuit să coopereze cu Dumnezeu ascultându-l: ungând stâlpii ușii și părăsind Egiptul.
— Dacă ascultarea este necesară pentru a rămâne în legământ, ne câștigăm mântuirea prin ascultare?
— Mântuirea se obține prin credință, ascultarea fiind rodul ei (Rom. 3:20,24; Apoc. 14:12).
— Supunerea ne înalță spiritual, intelectual și moral (Rom. 7:7). Ascultarea noastră îi permite lui Dumnezeu să ne folosească în vestirea Evangheliei tuturor națiunilor.
Angajamentul.
-
— În ciuda bunelor intenții ale poporului, nici ei nu au făcut tot ce le-a spus Dumnezeu și nici nu s-au supus. De ce?
-
— Pentru că și-au bazat ascultarea pe propriul efort. (Isaia 64:6).
-
— Dar nu dreptatea noastră ne salvează, ci dreptatea lui Dumnezeu. Când acceptăm acest lucru prin credință, El pune în noi „și voinţa, și înfăptuirea.” (Filipeni 2:13).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu