Vegheaţi, deci, căci nu ştiti ziua, nici ceasul in care va veni Domnul

           Ai observat că în general nu trăieşti viaţa, ci o înduri în aşteptarea unui «după», când ar trebui sa apară «frumosul»? De fapt, un «după-frumos» trebuie sa vină, dar nu e acela pe care îl aştepţi tu. 

          Un instinct divin te face să aştepţi pe cineva sau ceva care te-ar putea satisface. Şi te gândeşti poate la ziua de sărbătoare, sau la timpul liber, sau la o întâlnire deosebită... Dar, o dată ce au trecut, nu rămâi satisfacut, cel puţin nu pe deplin. Şi reiei târâş-grăpiş o existenţă trăită fără convingere, mereu în aşteptare.

          Adevărul este că, printre elementele care compun chiar şi viaţa ta, există unul căruia nimeni nu-i poate scăpa: este intâlnirea faţă în faţă cu Domnul care vine. Acesta este «frumosul» către care tinzi in mod inconştient, pentru că eşti făcut pentru fericire. Şi fericirea deplină ti-o poate da doar El.

           Şi, ştiind cât de orbi suntem tu şi eu în căutarea Lui, iată cum ne avertizează Isus: Vegheaţi, deci, căci nu ştiti ziua, nici ceasul in care va veni Domnul. 

Vegheţi. Fiţi atenţi. Fiţi treji. Pentru că de multe lucruri nu eşti sigur pe lume, dar de unul cu siguranţă nu poţi să te îndoieşti: într-o zi trebuie să mori. Şi acest lucru inseamnă pentru creştin a se înfaţişa înaintea lui Cristos care vine.

           Se poate ca şi tu să fii ca cei mulţi, care uită moartea in mod voit, intenţionat. Ţi-e frică de acel moment şi trăieşti ca şi cum el nu ar exista. O spui cu viaţa ta pământească, inrădăcinându-te tot mai mult în ea: moartea mă face să tremur, deci nu există. Totuşi, acel moment va sosi. Pentru că Isus vine cu siguranţă.

           Cu aceste cuvinte, Isus inţelege venirea sa din ziua de apoi. Aşa cum s-a înălţat la ceruri, în mijlocul apostolilor, tot astfel se va întoarce. Dar aceste cuvinte se referă şi la venirea Domnului la sfârşitul vieţii fiecarui om. In rest, când omul moare, pentru el lumea s-a sfarşit.

           Şi pentru că nu ştii dacă Hristos vine astăzi, diseară, mâine, peste un an sau mai mult, trebuie să veghezi. La fel ca cei care stau treji pentru că ştiu că hoţii vin să le devasteze casa, dar nu ştiu la ce oră.

           Şi, dacă Isus vine, acest lucru înseamna că această viaţă e trecătoare. Şi dacă este aşa, în loc să o dispreţuieşti, trebuie să-i dai importanţa maximă. Trebuie să te pregăteşti pentru acea întâlnire printr-o viaţă demnă.

           

           Desigur, trebuie ca şi tu să veghezi. Viaţa ta nu e doar o succesiune liniştită de acte. E şi o luptă. Şi ispitele cele mai diverse, precum ce1e senzuale, ale vanităţii, ale ataşamentului de bani, ale violentei, sunt primii tăi duşmani.

           Daca veghezi mereu, nu vei fi luat prin surprindere. Dar veghează bine cine iubeşte. Vegherea vine din iubire. Când iubeşti pe cineva, inima veghează mereu aşteptându-l şi fiecare minut care trece făra el e in funcţie de el.

           Astfel face o soţie iubitoare când trudeşte sau pregăteşte ceva pentru soţul absent: face fiecare lucru in funcţie de el. Şi când el soseşte,în salutul ei bucuros este cuprinsă toată munca fericită a zilei.nAşa face o mamă, când se odihneşte puţin în timp ce-şi îngrijeşte copilul bolnav. Doarme, dar inima sa veghează.

             Aşa acţionează cel care-l iubeşte pe Isus. Face totul în funcţie de El, pe care-l întâlneşte in manifestările simple ale voinţei sale în fiecare clipă. Îl va întâlni solemn în ziua în care El va veni.

             Era  ziua de 3 noiembrie 1974. În sudul Braziliei, se incheie o intâlnire spirituală a 250 de tineri, cea mai mare parte dintre ei provenind din oraşul Pelotas.

             Porneşte primul autobuz cu 45 de persoane: câte cântece, câtă bucurie, câtă iubire pentru Isus! Într- un anumit moment al călătoriei, câteva fete rostesc împreună rugăciuni şi-i cer Domnului fidelitate faţă de Dumnezeu până la moarte.

             La o curbă , datorită unei defecţiuni, autobuzul cade intr-o râpă de vreo 50 de metri, răsturnându-se de trei ori. Au murit şase fete.

            O supravieţuitoare a spus: «Am văzut moartea de aproape, totuşi nu mi-a fost frică, pentru că Dumnezeu era acolo».

            O alta a spus: «Când am observat că mă pot mişca printre lucrurile strivite, am privit cerul instelat şi, îngenuncheată printre trupurile prietenelor mele, m-am rugat. Dumnezeu era acolo, lângă noi ...». Tatăl lui Carmen Regina, una dintre victime, a povestit că adesea fiica lui repeta: «E frumos să mori, tată, să mergi acolo unde este Isus».

Fiindcă iubeau,  vegheau, şi când a venit Dumnezeu, i-au ieşit în intâmpinare cu bucurie.