El exprimă cu toată intensitatea drama care se petrece în taina inimii lui Isus. Este sfâşierea interioară provocată de împotrivirea naturii sale umane faţă de moartea voită de Tatăl. Dar Hristos nu a aşteptat acea zi ca să-Şi conformeze voinţa cu aceea a lui Dumnezeu. O făcuse toată viaţa. Dacă aceasta a fost atitudinea lui Cristos, aceasta trebuie să fie şi atitudinea fiecărui creştin. Chiar şi tu trebuie să repeţi în propria viaţă: ,Facă-se nu voia mea, ci a Ta’’
Nu te-ai gândit până acum la asta, chiar dacă eşti botezat şi eşti fiul bisericii?
Poate ai redus această frază la o expresie de resemnare, căreia îi dai glas când nu mai este nimic de făcut. Dar nu aceasta este adevărata ei interpretare.
Ascultă-mă, în viaţă poţi alege două direcţii: a face voinţa ta sau a alege în mod liber de a face voinţa lui Dumnezeu.
Şi vei avea două experienţe: prima care te va dezamăgi curând, pentru că vrei să te urci pe muntele vieţii cu ideile tale limitate, cu mijloacele tale, cu bietele tale visuri, cu puterile tale. Mai devreme sau mai târziu, tu vei cunoaşte rutina cotidiană a unei existenţe de plictiseală care nu duce la nimic, în atmosferă tristă şi uneori chiar de disperare.
Viaţa ta se va adeveri plată, chiar dacă tu te străduieşti să-i dai culoare şi, ea nu va satisface niciodată aspiraţiile tale cele mai profunde. Trebuie s-o recunoşti, nu poţi să negi.
Şi la sfârşit ea se va termina cu o moarte care nu va lasă nici o urmă: câteva lacrimi şi inevitabila, uitare totală. A doua experienţă este aceea în care şi tu repeţi: ,Facă-se nu voia mea, ci a Ta’’
Dumnezeu este ca soarele de la care pornesc numeroase raze, sărutând pe fiecare om. Ele reprezintă voia lui Dumnezeu asupra fiecăruia.
În viaţă creştinul, dar şi orice om de bunăvoinţă, este chemat să înainteze spre soare, în lumina propriei raze care este diferită şi distinctă de toate celelalte. Şi aşa va împlini planul minunat şi specific pe care Dumnezeu îl are faţă de el. Dacă şi tu vei face la fel, te vei vedea implicat într-o aventură divină pe care n-ai visat-o niciodată. Vei fi în acelaşi timp actor şi spectator al lucrării măreţe pe care a realizat-o Dumnezeu în tine şi prin tine în omenire.
Tot ceea ce ţi se va întâmpla, cum ar fi durerile şi bucuriile, evenimentele fericite şi cele nefericite, faptele însemnate (succesele şi reuşitele, accidentele sau moartea celor dragi), faptele neînsemnate (precum munca de fiecare zi în casă, la serviciu sau la şcoală), totul, totul va dobândi o semnificaţie nouă, pentru că îţi este oferit din mâna lui Dumnezeu Care este Iubire. El vrea sau le permite pe toate spre binele tău. Şi dacă vei gândi mai întâi numai cu credinţă, vei descoperi apoi firul de aur care leagă evenimentele pentru a compune o magnifică broderie: planul lui Dumnezeu asupra ta.
Poate te atrage această perspectivă. Poate vrei cu toată sinceritatea să dai vieţii tale cel mai profund sens. Atunci, ascultă! Mai întâi îţi voi spune când trebuie să faci voinţa lui Dumnezeu. Gândeşte-te puţin: trecutul s-a dus şi nu mai poţi alerga după el. Nu-ţi mai rămâne decât să-l încredinţezi milostivirii lui Dumnezeu. Viitorul încă nu există. Îl vei trăi când va deveni actual. În mână ai numai momentul prezent. Aici trebuie să încerci să împlineşti cuvântul: ,,Facă-se nu voia mea, ci a Ta’’
Când vrei să faci o călătorie – şi viaţa însăşi este o călătorie – stai calm pe locul ce-ţi este rezervat. Nu-ţi vine în minte să umbli încolo şi încoace prin vagon. Aşa ar face cine ar vrea să-şi trăiască viaţa visând la un viitor care încă nu este sau gândindu-se la trecutul care nu se va mai întoarce.
Nu: timpul trece de la sine. Trebuie să stăm ancoraţi în prezent şi aşa vom ajunge la împlinirea vieţii noastre aici pe pământ. Mă vei întreba: dar cum să deosebesc voinţa lui Dumnezeu de a mea? În prezent nu e greu să afli care este voinţa lui Dumnezeu. Îţi arăt o cale.
Ascultă în interiorul tău: există o voce delicată pe care poate ai sufocat-o de prea multe ori şi a ajuns acum abia perceptibilă. Dar ascult-o bine: este vocea lui Dumnezeu . Ea îţi spune că acesta este momentul să studiezi, sau să iubeşti o persoană aflată în nevoie, sau să lucrezi, sau să învingi o ispită, ori să-ţi urmezi datoria de creştin, sau să trăieşti responsabilitatea ta de cetăţean.
Ea te invită să asculţi pe cineva care îţi vorbeşte în numele lui Dumnezeu sau să înfrunţi cu curaj situaţii dificile... Ascultă, ascultă! Nu face să amuţească această voce care este comoara cea mai de preţ pe care o ai. Urmeaz-o! Şi atunci clipă de clipă îţi vei clădi propria istorie, care este în acelaşi timp umană şi divină deopotrivă, pentru că este făcută de tine în colaborare cu Dumnezeu. Şi vei vedea lucruri minunate. Vei vedea ce poate face Dumnezeu într-o persoană care spune prin întrega sa viaţă: ,,Facă-se nu voia mea, ci a Ta’’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu