“Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.“ (Lc 9,23)

        Să nu crezi că dacă eşti în lume, poţi să înoţi ca un peşte în apă. Să nu crezi că dacă  lumea îţi intră în casă prin radio şi televiziune eşti autorizat să asculţi orice program sau să vezi orice emisiune. Să nu crezi că dacă te plimbi pe străzile lumii poţi privi nevătămat la toate afişele şi poţi să cumperi de la chioşc sau librărie orice publicaţie fără discernământ. Să nu crezi că dacă eşti în lume îţi poţi însuşi orice mod de viaţă: experienţele facile, imoralitatea, avortul, divorţul, ura, violenţa, furtul. 

Nu, nu. Tu eşti în lume! Cine nu-şi dă seama? Dar tu nu eşti din lume (In 17, 14). Şi aceasta comportă o mare diferenţă. Acest lucru te situează printre aceia care se hrănesc nu cu lucrurile care sunt în lume, ci cu acelea care exprimă glasul lui Dumnezeu în tine. Acest glas este prezent în inima oricărui om şi – dacă îl asculţi – te face să pătrunzi într-o împărăţie care nu este din lumea aceasta, unde sunt trăite iubirea adevărată, dreptatea, puritatea, milostenia, sărăcia, unde stăpâneşte stăpânirea de sine. 

           De ce mulţi tineri se îndreaptă spre Orient, spre India bunăoară, pentru a găsi puţină linişte şi pentru a culege secretul unor maeştri spirituali care prin îndelungata mortificare a eu-lui lor au lăsat să transpară o iubire autentică (...), care îi impresionează pe toţi cei care se apropie de ei?

Este reacţia naturală la vacarmul lumii, la haosul care domină înăuntrul şi în afara noastră care nu mai lasă loc tăcerii pentru a-l auzi pe Dumnezeu.

Ei bine! Dar chiar trebuie să mergi în India când de 2000 de ani Isus ţi-a spus: “leapădă-te de tine însuţi … leapădă-te de tine însuţi?"

           Viaţa comodă şi liniştită nu-l caracterizează pe creştin, iar Isus nu cere şi nici nu a cerut mai puţin celui care vrea să-l urmeze.

           Lumea te cuprinde pe deplin ca un fluviu învolburat, iar tu trebuie să mergi împotriva curentului. Lumea pentru noi creştinii este ca o pădure deasă în care trebuie să vezi bine pe unde calci.

           Şi pe unde trebuie să calci? Pe urmele pe care Hristos însuşi le-a marcat, trecând pe acest pământ: sunt cuvintele lui. Astăzi El îţi spune din nou: “Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.“

           Acest lucru te va expune poate dispreţului, neînţelegerii, bătăii de joc, calomniei; toate acestea te vor izola, te vor invita să accepţi să-ţi pierzi propria imagine, să laşi deoparte o anume formă de creştinism care e la modă. Dar există ceva mai mult: “Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.“

           Fie că vrei sau nu, durerea înăspreşte orice existenţă. Chiar şi pe a ta. Iar durerile mici, ca şi cele mari apar în fiecare zi. Vrei să le eviţi? Te revolţi? Îţi smulg cuvinte de supărare? Nu eşti creştin.

          Creştinul iubeşte crucea, acceptă și suportă durerea chiar printre lacrimi, pentru că ştie valoarea lor. Nu degeaba dintre atâtea mijloace pe care Dumnezeu le avea la dispoziţie pentru a salva lumea, El a ales durerea. Amintiţi-vă, după ce El şi-a purtat crucea şi după ce a fost răstignit pe ea, a înviat.

           Învierea este şi destinul tău (In 7, 40), dacă în loc să dispreţuieşti suferinţa pe care ţi-o produce coerenţa ta de creştin şi viaţa de zi cu zi, ştii să o accepţi cu iubire. Vei experimenta crucea, ca fiind calea către o bucurie nemaiîntâlnită pe acest pământ; viaţa sufletului  tău va începe să crească; împărăţia lui Dumnezeu în tine va dobândi consistenţă şi lumea treptat va dispărea din faţa ochilor tăi şi ţi se va părea un simplu decor. Şi nu vei mai invidia pe nimeni.

Atunci, te vei putea numi discipolul lui Cristos: “Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.“

          Si, asemenea lui Cristos pe care l-ai urmat, vei fi lumină şi iubire pentru rănile fără număr care însângerează omenirea de astăzi.