Dreptate si adevar

 „Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur care se arată puţintel şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Iacov 4:14-15

Malcom Emory, un student al Universităţii Northeastern, în anul 1970 a fost învinuit de violenţă şi condamnat din confuzie de către un ofiţer de poliţie care l-a acuzat că ar fi participat la o manifestaţie împotriva războiului.

Cazul a fost susţinut de mărturia ofiţerului de poliţie Vincent Logan, care a spus că Emory a aruncat cu pietre.

În faţa tribunalului Emory a arătat că n-a fost implicat în nici un fel în demonstraţie. El a ieşit din librărie cu un braţ de cărţi si n-a aruncat nici o piatră. S-a oprit numai pentru câteva momente să vadă demonstraţia.

Tribunalul n-a luat în seamă mărturiile aduse şi l-a condamnat la închisoare cu suspendare a pedepsei. Această condamnare l-a costat exmatricularea de la Universitate, încetarea muncii de cercetare pentru domeniul naval şi sfârşitul planurilor sale pentru o carieră în domeniul fizicii.

Deşi nu a trebuit să meargă la închisoare, această condamnare l-a afectat profund. După patru ani încă mai era supărat pe ceia ce i se întâmplase şi astepta ca situaţia să se îndrepte. Văzând că nu se întrevede nici o schimbare, după cinci ani a hotărât să-şi vadă de cursul vieţii!

După douăzeci de ani a fost găsită o fotografie a unui fotoreporter care îl înfăţişa pe Emory cu braţele pline de cărţi. Un tribunal superior a preluat cazul lui şi a început un mare proces. De acestă dată decizia tribunalului a fost corectă. Nu i s-a gasit nici o vină!

Emory a fost scos de sub acuzaţia iniţială. Mai mult, i s-a oferit o bursă pentru a studia fizica la aceeaşi Universitate dacă ar fi dorit. Emory a refuzat, afirmând că este fericit că în sfârşit i s-a făcut dreptate şi cazul este închis.

Nu există nici o garanţie că justiţia de acum înainte va fi corectă şi va rezolva cazurile mult mai repede. Unele dintre acestea vor fi rezolvate corect şi repede, dar altele vor trebui să aştepte poate alţi douăzeci de ani, iar unele dintre ele chiar judecată finală a lui Dumnezeu.

Sunt situaţii când tot ceea ce putem face este să aşteptăm. Alteori numai să ne rugăm. Dar va fi o vreme când dreptatea şi adevărul vor birui!

Doamne Dumnezeule, ajută-mă să am rabdare şi să aştept cu nădejde vremea îndreptării tuturor lucrurilor. Amin.