“Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.” (Lc. 22:27)
În ziua Azimilor, de sărbătoarea Paştilor, în „sala de la etaj”, Isus ia ultima Sa cină cu ucenicii. După ce a frânt pâinea şi le-a dat paharul cu must să bea din el pe rând, le-a dat ultimele învăţături: în Biserica Lui cel mai mare se va face cel mai mic, iar cel care conduce asemeni celui care serveşte. În relatarea paraleă a lui Ioan, Isus face şi un gest semnificativ care să arate noutatea raporturilor pe care El a venit să le instaureze între cei care Îi sunt urmaşi: le spală picioarele, împotriva oricărei logici comune de superioritate şi de conducere (apostolii la acea ultimă cină se întrebau care dintre ei ar putea fi considerat „cel mai mare”).
"Să iubeşti înseamnă să serveşti. Isus ne-a dat exemplu în acest sens” – spunea un conferinţar. Să serveşti, e un cuvânt care pare să degradeze persoana. Cei care servesc nu sunt în mod obişnuit consideraţi de un nivel inferior? Şi totuşi, toţi dorim să fim serviţi. Ori pretindem de la instituţiile publice (nu se numesc „miniştri” = care servesc persoanele care deţin responsabilităţi de cel mai înalt grad?), la serviciile sociale (nu sunt numite chiar „servicii”?).
Suntem recunoscători vânzătorului când ne serveşte bine, funcţionarului care ne rezolvă repede cererea, medicului şi infirmierei când ne îngrijesc cu competenţă şi atenţie... Dacă acest lucru îl aşteptăm de la alţii, poate şi alţii aşteaptă la fel de la noi. Cuvântul lui Isus ne face conştienţi pe noi creştinii că avem o datorie de iubire faţă de toţi. Cu El şi la fel ca El şi noi, faţă de orice persoană cu care convieţuim sau pe care o întâlnim în activităţile noastre, va trebui să-i putem spune: Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce serveşte!
Să ne aducem aminte că creştinismul înseamnă „să serveşti, să-i serveşti pe toţi, să-i vedem pe toţi ca pe stăpânii noştri.” Să servim, să servim, să ne aplecăm, să ne aplecăm, să căutăm să dăm întâietate evangheliei, să ne punem în serviciul tuturor.
Creştinismul e un lucru serios; nu e un pic de lustru, un pic de compasiune, un pic de iubire, un pic de… Nu, nu, nu!
E chiar uşor să dai celui ce-ți cere ca să-ţi linişteşti conştiinţa, ca apoi să dai ordine, să asupreşti”. Dar cum să facem ca să servim? În acea conferinţă se evidenţia câteva cuvinte simple: „să-l trăieşi pe celălalt”, adică „să cauţi să pătrunzi în celălalt, în sentimentele lui, să cauţi să-i duci poverile, să te pui în papucii celui de lângă tine”.
„Cu copiii cum fac? Copiii, vor să mă joc cu ei: și mă joc!”. Trebuie să fiu lângă o persoană din casă care vrea să se uite la televizor sau să facă o plimbare? Ar putea să pară o pierdere de timp. „Ei bine, nu, nu e pierdere de timp, e numai iubire”, e timp câştigat, pentru că, din iubire, trebuie să mă fac una”. „E nevoie să duc haina cuiva care vrea să iasă sau să duc un platou la masă?” Aşa să fac, pentru că „servirea o cere Isus, nu una ideală, nu un sentiment de servire, ci din dragoste pentru Dumnezeu și pentru cei pe care El i-a iubit până la capăt.
Isus vorbeşte de o servire concretă, cu muşchii, cu picioarele, cu mintea; trebuie cu adevărat să servim”. Ştim prin urmare că acordând atenţie altuia şi răspunzând cu promptitudine la nevoile sale, iubim cu fapta. Uneori e vorba să ne îmbunătăţim munca proprie, să o facem cu o competenţă mai mare, cu perfecţiune, pentru că aşa se serveşte comunitatea. Alteori poate fi vorba de a veni în întâmpinarea unor cereri de ajutor care vin de departe sau de lângă noi de la persoane în vârstă, fără loc de muncă, cu handicap, persoane singure; sau care vin din ţări îndepărtate în urma calamităţilor naturale, cereri de adopţie, sprijin pentru proiecte umanitare.
Cine are atribuţii de responsabilitate va pune de o parte atitudinile odioase de comandă, aducându-şi aminte că suntem toţi fraţi şi surori. Dacă vom face totul cu iubire vom descoperi, cum spune o veche zicală creştină, că „a servi înseamnă a domni”.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu