Toate le face de minune

 ,,Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.``Mc. 7:37

Umlazi: una dintre multele suburbii ale marilor oraşe din Africa de Sud apărute în anii ’50 pentru populaţia de culoare. Locuiesc acolo cam 75.000 de persoane. Lipsesc şcolile, spitalele, locuinţele demne. Nici măcar un teren de fotbal. Rata şomajului depăşeşte 40%. Sărăcia face să se nască violenţa, abuzurile şi este foarte răspândită contaminarea cu SIDA. Mulţi se simt izolaţi, le este teamă să vorbească despre suferinţele lor, despre miile de probleme ale lor. 

Ce să facem? - s-au întrebat responsabilii diferitelor comunităţi creştine din Umlazi. Trebuie „să rupem tăcerea”, şi-au zis, şi să începem un dialog cu fiecare, un dialog al ascultării şi al comuniunii de viaţă pentru a purta greutăţile împreună. Au început cu tinerii, iniţiind cu ei un dialog constructiv şi creând raporturi tot mai profunde. 

Întăriţi de această experienţă, creştinii din Umlazi au propus „Săptămâna de rugăciune", având ca bază fragmentul din Evanghelia după Marcu din care este extras şi Cuvântul de azi. Atât căutarea unităţii dintre creştini, cât şi răspunsul creştin în faţa suferinţelor umane, au fost cele două intenţii ale  „Săptămânii de rugăciune“. 

În timp ce Isus mergea, au adus la El un surdomut, iar El îl vindecă pronunţând cuvântul „Efata”, adică „Deschide-te”. Mulţimea, văzând aceasta, s-a mirat şi s-a umplut de bucurie încât a exclamat: ,,Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.``Mc. 7:37

Minunile lui Isus sunt o expresie a iubirii sale faţă de toţi cei cu care se întâlneşte în drumul Său. Sunt şi acestea semne ale unei lumi noi pe care El a venit să o aducă. Vindecarea surdomutului este semnul că Isus a venit ca să ne dăruiască o capacitate nouă de a înţelege şi de a vorbi. 

• Efata: a fost cuvântul pronunţat şi deasupra noastră în momentul botezului nostru. 
• Efata: iar El ne deschide către ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a-i permite să pătrundă în noi. 
• Efata: este invitaţia Sa de a ne deschide către ascultarea tuturor acelora cu care El s-a identificat: cu fiecare persoană, mai ales cu cei mai mici, mai săraci, mai nevoiaşi şi de a stabili cu toţi un dialog de iubire care duce la trăirea propriei experienţe evanghelice. 

Recunoscători faţă de Isus pentru tot ceea ce El a făcut în noi, să proclamăm, asemenea mulţimii din timpul său: Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.

Cum să trăim acest Cuvânt în viața noastră cotidiană?

Să lăsăm deoparte „surditatea” noastră şi să facem să tacă tot ceea ce ne-ar putea deranja, înlăuntrul sau în jurul nostru, tot ceea ce ne împiedică să ascultăm glasul Domnului, al conştiinţei noastre, al fraţilor şi al surorilor. 

Din multe părţi vine, adesea tacit, o cerinţă de ajutor: un copil care are nevoie de atenţie, un cuplu în dificultate, un bolnav, un bătrân, un întemniţat, care au nevoie de a fi îngrijiţi. Ajunge la noi strigătul cetăţenilor care invocă un oraş în care să se poată trăi mai bine, al muncitorilor care cer o dreptate mai mare, al popoarelor întregi cărora le este negată existenţa... 

Distrată de mii de interese şi atracţii, urechea inimii noastre adesea nu este atentă la cei din jur. Sau aplecaţi asupra necesităţilor noastre, se poate întâmpla să ne prefacem că nu auzim nimic. Cuvântul ne cere „să ascultăm” pentru a purta împreună cu alţii îngrijorările şi dificultăţile, să împărtăşim cu ei bucuriile şi aşteptările într-o solidaritate redescoperită.

Ne invită să nu fim „muţi”, ci să găsim curajul de a vorbi: pentru a împărtăşi experienţele şi convingerile cele mai profunde; pentru a interveni şi a apăra pe cei care nu au nici o putere; pentru a face ca oamenii să se împace; pentru a propune idei, soluţii, noi strategii...

Şi atunci când impresia de a nu a fi la înălţimea situaţiilor ne va face să ne simţim inapţi, ne va susţine o certitudine: Isus, care ne-a deschis urechile şi gura: Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.

Este experineţa lui Lucy Shara din Africa de Sud care, mutându-se cu familia în oraşul Durban, a fost pusă în situaţia de a înfrunta viaţa dintr-un mare oraş şi de a începe o nouă muncă, de responsabilitate. Era în perioada apartheidului şi era un fapt neobişnuit ca o femeie de culoare să ocupe un post de responsabilitate. Într-o zi a observat că printre muncitori începuse să se răspândească o formă astmatică acută, cauzată de condiţiile grele de viaţă de la locul de muncă. Mulţi dintre ei dispăreau sau lipseau luni întregi de la serviciu. A vorbit cu directorul adjunct propunând o soluţie: folosirea unei instalaţii eficiente de epurare a mediului. Este o cheltuială enormă şi firma refuză. Lucy simte înlăuntrul său un foc care îi insuflă curaj, care o face să rămână calmă în tot timpul tratativelor şi care o ajută să aibă o atitudine de ascultare sinceră în faţa opiniilor exprimate de direcţiune. „La un moment dat – povesteşte – mi-au înflorit pe buze cuvintele potrivite pentru a-i apăra pe cei care nu au niciun glas. Am reuşit să-i fac să înţeleagă cum costul relevant iniţial s-ar fi amortizat datorită condiţiilor de sănătate îmbunătăţite ale muncitorilor, care nu ar mai fi fost constrânşi să lipsească din motive de sănătate”. Cuvintele sale sunt convingătoare. Depuratorul este instalat, procentul celor bolnavi scade de la 12 la 2 şi la fel se reduce absentarea de la locul de muncă. Direcţiunea îi mulţumeşte, îi acordă chiar şi o primă la salariu. Printre muncitori se răspândeşte bucuria, iar în fabrică se respiră o „atmosferă” nouă, în toate sensurile! 

Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească. Dumnezeu este cel care poate și vrea ca experiența aceasta să fie pentru tine și pentru mine; dorința Lui este să devenim canale spre lumină și spre mântuire pentru lumea în care trăim. Societatea are nevoie de tine, om al lui Dumnezeu!