Cine este mai mare

 „Ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este mai mare” Mc 9:34

Cred că aţi auzit de legenda turnului ce avea atârnat în vârful lui douăsprezece clopote. Fiecare dintre aceste clopote credea că este mai important decât toate celelalte. De aceea au avut o mare dispută pe acest subiect!

Cel dintâi clopot a spus:

- Eu, după cum ştiţi sunt numărul „unu”! Eu sunt cel mai important! Eu încep întodeauna melodiile; cred că nimeni nu se va îndoi de aceasta!.

Numarul doi l-a întrerupt însă imediat:

- Nu, Nu, Nu! „unu” n-are nici o valoare singur. Întotdeuna mai are nevoie de un ajutor. Deci unul şi cu unul fac doi. Eu sunt simbolul perechii!

Dar numărul trei, nerăbdător să ia cuvântul, i-a contrazis mânios spunând:

- Hei băieţi! Dacă aţi şti ceva teologie, ceea ce nu aveţi de unde, aţi cunoaşte că numărul „trei” reprezintă Divinitatea, şi asta-i tot ceea ce contează!

Nici n-a terminat bine el declaraţia sa şi numărul patru a şi început:

- Cu patru clopote aveţi un sunet plin, eu sunt cel ce întregesc pătratul şi deci mie mi se cuvine poziţia cea mai importantă.

Supărat că primele clopote au dat buzna, cel de-al cincelea a sărit repede spunând:

- Tot ceea ce clopotul patru pretinde a fi este adevărat, dar eu am şi ceva în plus, de aceea mie mi se cuvine poziţia cea mai importantă.

Şase desigur n-a putut sa tacă, pretinzând aceeaşi poziţie a afirmat:

- Şase este de două ori trei, mai aveţi ceva de adăugat?

Mai cumpănit, a vorbit apoi şi şaptele:

- Hei, sunt şapte daruri ale Duhului Sfânt, şapte virtuţi şi şapte vicii. În Apocalipsă, întreaga istorie se desfăşoară în jurul meu. Mai vreţi alte dovezi ca să-mi acordaţi poziţia pe care numai eu o merit?

Numărul opt, puţin plictisit, a zis:

- Ştiţi voi ce primesc copiii la sărbători? Sfintişori, acesta este darul cel mai preţuit. Ei mă poartă peste tot! Iar dacă mă odihnesc puţin, eu reprezint infinitul. Mai poate spune cineva că merită locul întâi?

Şi următoarele clopote au început să vorbească: nouă, zece, unsprezece şi doisprezece; dar discuţia a ajuns aşa de aprinsă încât ceea ce spuneau nu putea fi desluşit! N- au reuşit însă ca fiecare să rostească ultimul cuvînt, când „turnul” a intervenit:

- Copiii mei, a zis turnul, opriţi-vă! Faceţi linişte! Aţi dus discuţia într-o direcţie greşită. Nici unul dintre voi nu are valoare de unul singur; ci numai împreună. Daca eu nu v-aş susţine, nici unul dintre voi nu ar putea spune nimic!

Câţi dintre noi nu avem aceeaşi judecată şi privim lucrurile numai din perspectiva noastră? Suntem creaţi pentru a fi folosiţi de Dumnezeu şi numai pentru slava Lui. Avem semnificaţie şi valoare numai când lucrăm împreună. De aceea opriţi vorbăria şi argumentările fără sens, cântaţi şi lucraţi în armonie, pentru slava lui Dumnezeu!

Doamne Dumnezeule; ajută-mă să înţeleg, în acest timp de sărbătoare, că sunt important numai atunci când Domnul mă foloseşte şi lucrez împreună cu ceilalţi.