Cel mai absurd spectacol pe care-l poţi observa în această lume este, pe de o parte, prezenţa oamenilor dezorientaţi, mereu în căutare, care, în faţa inevitabilelor încercări ale vieţii, simt nevoia unui sprijin şi încearcă sentimentul de orfani, iar pe de altă parte, realitatea lui Dumnezeu, părintele tuturor, care nu doreşte altceva decât să-şi folosească atotputernicia pentru a îndeplini dorinţele şi nevoile fiilor săi.
Este ca un gol care cere un plin. Este ca un plin care cere un gol. Dar nu se întâlnesc. Libertatea cu care omul a fost dăruit poate să provoace şi acest neajuns.
Dar Dumnezeu nu încetează să fie Iubire pentru cei ce-L recunosc. Ascultă ce îţi spune Isus: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da”. (Ioan 16:23)
Iată deci, pentru reflecţie, unul din cuvintele pline de promisiuni pe care Isus le repetă de atâtea ori în Evanghelie. Cu ajutorul lor, el te învaţă, cu accente şi explicaţii diferite, cum să obţii lucrurile de care ai nevoie.
Numai Dumnezeu poate vorbi astfel. Posibilităţile sale sunt fără margini. Toate harurile sunt în puterea Sa: cele pământeşti, cele spirituale, cele posibile şi cele imposibile.
Dar ascultă cu atenţie. El îţi sugerează „cum” trebuie să te înfăţişezi Tatălui pentru cererile tale. „În numele Meu”, spune. Dacă ai puţină credinţă, aceste trei scurte cuvinte ar trebui să-ţi dea aripi.
Vezi? Isus, care a trăit aici printre noi, ştie nesfârşitele nevoi pe care le avem, pe care le ai şi îi este milă de noi. Şi atunci, în ceea ce priveşte rugăciunea, s-a pus pe sine Mijlocitor şi parcă ţi-ar spune: „Du-te la Tatăl în numele Meu şi cere-i aceasta, aceasta...”. El ştie că Tatăl nu-i poate spune nu. Este Fiul Său şi e Dumnezeu.
Nu te duci în numele tău la Tatăl, ci în numele lui Christos. Îţi aminteşti zicala: „Solului nu i se taie capul”? Tu, mergând la Tatăl în numele lui Cristos, ai rolul unui simplu sol.
Afacerile se rezolvă între cei doi interesaţi.
Astfel se roagă foarte mulţi creştini care ţi-ar putea mărturisi harurile nenumărate pe care le-au primit. Ele dezvăluie în fiecare zi că asupra lor veghează, atentă şi iubitoare, grija părintească a Tatălui.
În acest moment, mi-ai putea răspunde: „Am cerut, am cerut în numele lui Cristos, dar nu am obţinut”. Se poate. Ţi-am spus mai sus că Isus, în alte pasaje din Evanghelie, te invită să te rogi şi-ţi dă explicaţii ulterioare, care poate ţi-au scăpat.
El spune, de exemplu, că cel care obţine este acela care „rămâne” în El, ceea ce înseamnă în voinţa Sa. S-ar putea ca tu să ai ceva de cerut care să nu intre în planul lui Dumnezeu cu privire la tine şi pe care Dumnezeu nu-l vede folositor în existenţa ta pe acest pământ sau în cealaltă viaţă, sau îl consideră chiar dăunător pentru tine.
Cum ar putea El, care-ţi este tată, să-ţi îndeplinească dorinţa în aceste cazuri? Te-ar înşela. Şi acest lucru nu-l va face niciodată.
Atunci ar fi bine ca, înainte de a te ruga, să te pui de acord cu El şi să-I spui: „Tată, eu îţi voi cere aceasta în numele lui Isus, dacă ţi se pare că este bine.” Şi dacă lucrul cerut va corespunde cu planul pe care Dumnezeu, în iubirea Sa, l-a gândit pentru tine, se va adeveri cuvântul: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da”.
Se poate şi ca tu să ceri lucruri sau binecuvântări, dar să nu ai nici o intenţie de a-ţi adapta viaţa la ceea ce Dumnezeu cere.
Chiar şi în acest caz ţi s-ar părea drept ca Dumnezeu să-ţi îndeplinească voia? El nu vrea să-ţi ofere numai un dar, el vrea să-ţi dăruiască fericirea deplină. Şi aceasta se obţine încercând să trăieşti poruncile lui Dumnezeu, cuvintele sale. Nu e suficient doar să te gândeşti la ele şi nici să te limitezi la a le medita, ci trebuie să le trăieşti. Dacă vei face astfel, vei obţine orice lucru.
În concluzie: vrei să obţii ceva?
Să ceri orice lucru, în numele lui Christos, îndreptându-ţi întâi atenţia către voinţa Sa, cu hotărârea de a te supune legii lui Dumnezeu.
Dumnezeu e foarte fericit să împartă binecuvântări. Din păcate, prea adesea noi suntem cei care nu îngăduim.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu