Rugaţi-vă neîncetat. (1 Tes. 5, 17)

    În Tesalonic, Grecia, era o comunitate mică, tânără şi apostolul Pavel simţea nevoia ca unitatea dintre membrii săi să se întărească tot mai mult. De aceea îi invită “să trăiască în pace”, să fie răbdători cu toţi, să nu întoarcă răul primit, ci să facă bine unii altora, şi tuturor, şi să se “roage neîncetat”, ca şi cum ar fi dorit să scoată în evidenţă că viaţa de unitate este posibilă în comunitatea creştină printr-o viaţă de rugăciune. Isus însuşi s-a rugat Tatălui pentru unitatea dintre ai Săi: “Ca toţi să fie una”.
    Rugaţi-vă neîncetat... De ce să ne rugăm mereu?     Pentru că rugăciunea este esenţială persoanei tocmai pentru faptul că este o fiinţă umană. Am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ca un “tu” al lui Dumnezeu, capabili să intrăm într-un raport de comuniune cu El. Relaţia de prietenie, colocviul spontan, simplu şi adevărat cu El – aceasta este rugăciunea – este deci parte constitutivă a fiinţei noastre, ne consimte să devenim persoane autentice, cu demnitatea deplină de fii şi fiice ale lui Dumnezeu.
    Creaţi ca un “tu” al lui Dumnezeu, putem fi în mod constant în relaţie cu El, cu inima plină de iubirea Duhului Sfânt şi cu încrederea pe care o avem faţă de propriul Tată: acea încredere care ne face să vorbim adesea cu EL, expunându-i toate situaţiile, gândurile, planurile noastre; acea încredere care ne face să aşteptăm cu nerăbdare momentul dedicat rugăciunii – întrerupt în timpul zilei de alte angajamente impuse de muncă, de familie, etc. -, pentru a intra într-o relaţie profundă cu Cel despre care ştim că ne iubeşte.
    Trebuie „să ne rugăm mereu” nu numai pentru necesităţile noastre, dar şi pentru a contribui la edificarea Trupului lui Hristos şi pentru a contribui la deplina şi vizibila comuniune în Biserica lui Hristos. Acesta este un mister pe care îl putem intui gândindu-ne la vasele comunicante. Atunci când se introduce din nou apa într-unul din aceste vase, nivelul lichidului se ridică în toate. La fel se întâmplă şi atunci când ne rugăm. Rugăciunea este o înălţare a sufletului la Dumnezeu pentru a-L adora şi pentru a-i mulţumi. În mod analog, atunci când unul se înalţă spre Dumnezeu, şi ceilalţi se înalţă împreună cu el.
    Rugaţi-vă neîncetat… Cum să facem „să ne rugăm neîncetat” mai ales atunci când ne aflăm în iureşul vieţii cotidiene?
    „Să ne rugăm mereu” nu înseamnă să multiplicăm momentele de rugăciune, ci să ne orientăm sufletul şi viaţa către Dumnezeu, să trăim îndeplinind voinţa lui Dumnezeu: să studiem, să ne rugăm, să suferim, să ne odihnim şi, mai mult, să murim pentru El. În aşa măsură încât în timpul zilei să nu mai putem trăi fără a ne fi pus mai întâi de acord cu El.  
    Modul nostru de a acţiona se transformă astfel într-o acţiune sacră şi întreaga zi devine rugăciune. 
    Ne poate ajuta faptul de a oferi fiecare acţiune a noastră lui Dumnezeu, însoţind-o cu un „Pentru Tine, Isuse”; sau, în cazul dificultăţilor, „Ce este important? Important este să Te iubesc”. Astfel vom transforma totul într-o faptă de iubire. Iar rugăciunea va fi continuă, deoarece iubirea va fi continuă.