Mai este altcineva acolo sus...?!

…….Un om pe nume Jack umbla intr-o zi pe langa o stanca foarte abrupta, cand deodata s-a apropiat prea tare de margine si a cazut. In cadere, a prins o creanga, care i-a amanat pentru catva timp caderea. S-a uitat in jos si a vazut ca, canionul continua cel putin inca o mie de metri in jos.
…….Nu se putea tine de creanga o vesnicie, si nici nu putea sa se catere pe peretele abrupt al stancii, in sus. Asa ca Jack a inceput sa strige dupa ajutor, sperand ca cineva care trece prin preajma va lasa in jos o franghie sau ceva.
„Ajutor! Ajutor! E cineva acolo sus? Ajutor!”A strigat mult timp, dar nimeni nu l-a auzit. Era cat pe ce sa renunte cand a auzit o voce. „Jack, Jack, ma auzi?”
„Da, da, te aud, sunt aici jos.”
„Te vad Jack, esti bine?”
„Da, dar cine esti, si unde esti?”
„Eu sunt Domnul, Jack. Sunt peste tot.” 
„Domnul, …adica… DUMNEZEU?”
„Eu sunt acela.”
„Doamne, te rog, ajuta-ma. Daca ma scoti de aici promit ca nu mai pacatuiesc. Voi fi o persoana foarte buna. Te voi sluji pentru tot restul vietii mele.”
„Mai usor cu promisiunile, Jack. Sa te scoatem de acolo… apoi putem vorbi.”
„Acum uita ce trebuie sa faci… Asculta cu atentie” 
„Voi face orice, Doamne. Doar spune-mi ce trebuie sa fac.”
„Bine. Da drumul crengii.” „Ce?” „Am spus, da drumul crengii. Increde-te in Mine. Da-i drumul.”
S-a facut liniste un timp indelungat.
In cele din urma Jack a inceput sa strige: „Ajutor, ajutor, mai este cineva acolo sus?!”.

Morala: 

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. (Isaia 55: 8-9)

Gândurile omului sunt ale timpului trecător, ale lui Dumnezeu sunt ale veşniciei. Gândurile omului sunt cu privire la sine, ale lui Dumnezeu cu privire la făpturile mâinilor sale. Omul se gândeşte la ceea ce poate obţine, Dumnezeu la ceea ce poate da. Cât de puţin înţelege omul din bunătatea şi îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu, şi din planul Lui nemărginit pentru fiecare persoană mântuită prin har divin! Prea adesea gândurile omului sunt pline de înverşunare şi ură; dar gândurile lui Dumnezeu sunt totdeauna pline de milă duioasă şi de pace iertătoare (Exod 34,6.7; Psalmi 103,8-14; Ieremia 29.11-13).