vineri, 3 iunie 2022

Profețiile Speranței - Studiul 21. America în profeţie

 Statele Unite ale Americii deţin un loc special în istoria lumii. Lupta lor pentru independenţă, care a fost încununată de succes, le-a permis să stabilească o formă de guvernare reprezentativă şi să susţină libertatea de închinare. În ultimele două secole, SUA au influenţat creştinismul mai mult decât oricare naţiune. Legile care protejează libertatea religioasă au dus la apariţia a numeroase societăţi biblice, mişcări misionare şi biserici noi.

Statele Unite au devenit una dintre principalele superputeri ale lumii. Dată fiind influenţa lor asupra lumii şi asupra creştinismului, nu ne surprinde să aflăm că ele sunt menţionate în profeţia Bibliei. În studiul de faţă, vei descoperi că Biblia a prezis apariţia Statelor Unite şi rolul pe care îl vor avea ele în evenimentele viitoare.

1. Ce împărăţie este simbolizată prin intermediul fiarei care sea­mănă cu un leopard? Apocalipsa 13,1.2

„Şi am văzut ridicându-se din mare o ________ cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard.”

În studiul 4, „Marile puteri ale lumii în profeţie”, am aflat că această fiară reprezintă în mod indiscutabil cea mai influentă putere politico-religioasă din istorie: Biserica Romană medievală. De-a lungul secolelor, creştinii au înţeles că această fiară-antihrist este Vaticanul. Ian Hus, Luther, Wycliffe, Calvin, Tyndale, Knox şi mulţi alţii au arătat că această putere este sistemul papal.

2. Ce eveniment a avut loc la sfârşitul celor 1.260 de ani? Apo­calipsa 13,3

„Unul din capetele ei părea _______ de moarte, dar rana de moarte fusese _____________. Şi tot pământul se mira după fiară.”

Biserica Romană medievală a dobândit putere politică în anul 538 d.Hr. Ea a domnit timp de 1.260 de ani, după cum a prezis profeţia, şi a pierdut puterea în 1798 d.Hr. În acest an, generalul Berthier al lui Napoleon l-a luat prizonier pe papă şi l-a dus în Franţa, unde acesta a rămas până la moarte. Această împlinire uimitoare a profeţiei a fost anunţată de cercetători biblici din toată lumea. 

Vindecarea rănii a început atunci când papalitatea şi-a recâştigat pu­terea politică. În 1929, Italia i-a redat Vaticanului autoritatea politică şi diplomatică, prin Tratatul de la Lateran. Revista The Catholic Advocate declara că tratatul a „vindecat o rană”; iar în ziarul San Francisco Chro­nicle a apărut titlul „Rană de mulţi ani, vindecată”. Profeţia a prezis co­rect că în zilele noastre papalitatea va avea influenţă politică.

3. Ce împărăţie apare în timpul captivităţii papei? Apocalipsa 13,10.11

„Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie… Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă __________, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.”

În profeţie, o fiară simbolizează o împărăţie (vezi Daniel 7,17.23). Primul element de identificare a acestei noi împărăţii este faptul că ea se ridică la putere la sfârşitul secolului al XVIII-lea, atunci când papalitatea se duce „în robie”, în anul 1798 d.Hr.

4. Unde apare această nouă împărăţie? Apocalipsa 13,11

„Apoi am văzut ridicându-se din _______ o altă fiară.”

Celelalte fiare din profeţie au apărut din „mare”, simbolul zonelor dens populate de „noroade, gloate, neamuri şi limbi” (Apocalipsa 17,15). Al doilea element de identificare este acela că naţiunea aceasta nu apare în Lumea Veche mai populată, la fel ca celelalte împărăţii, ci într-o zonă total diferită – din „pământ”, adică într-o zonă cu puţini locuitori, pe continentul american.

5. De ce a apărut această naţiune din pământ? Apocalipsa 12,14-16

„Dar pământul a dat ________ femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul.”

În profeţie, femeia este simbolul bisericii (Apocalipsa 19,7.8; 2 Corinteni 11,2; Ieremia 6,2). Ţara aceasta este un loc de refugiu pentru poporul lui Dumnezeu care fuge de persecuţia religioasă amintită în profeţia celor 1.260 de ani.

6. Cum dobândeşte puterea această naţiune? Apocalipsa 13,11

„Apoi am văzut ________________ din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui ________.”

Al treilea indiciu este că naţiunea aceasta nu distruge fiara de dinaintea ei, care era stăpână pe pământ. Ea nu ajunge deodată o putere mondială, ci se ridică treptat şi ia în stăpânire pământul. Al patrulea indiciu: trebuie să căutăm o naţiune tânără (un miel, şi nu un berbec).

7. Cum sunt coarnele acestei naţiuni, spre deosebire de coar­nele celorlalte fiare? Apocalipsa 13,11

„Avea două coarne ca ale unui _______.”

Al cincilea element este că naţiunea aceasta nu are coroane pe coarnele ei. Este vorba despre o naţiune care nu are un împărat. Al şaselea indiciu este că naţiunea aceasta are coarne ca ale unui miel. Mielul este simbolul lui Hristos (Ioan 1,29) şi, prin urmare, naţiunea aceasta se întemeiază pe principiile creştine. Ea urmează învăţăturile lui Hristos cu privire la relaţia dintre guvern şi religie: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22,21)

8. Cât de influentă este această naţiune? Apocalipsa 13,12

„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi ________ ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi.”

A şaptea trăsătură este că naţiunea aceasta devine o putere care exer­cită o influenţă mondială. Statele Unite ale Americii sunt singura putere care corespunde acestor şapte elemente de identificare.

(1) A venit la putere la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

(2) S-a născut într-o zonă pustie şi a devenit un loc de refugiu pentru oamenii persecutaţi religios.

(3) S-a ridicat treptat, într-o zonă care nu se afla sub controlul altui imperiu mondial.

(4) Este o naţiune tânără, care a introdus o nouă formă de guvernământ.

(5) Nu are în frunte un împărat încoronat, ci un guvern reprezentativ.

(6) A fost întemeiată pe principiile libertăţii de închinare.

(7) A devenit o superputere mondială.

Nu trebuie să ne surprindă faptul că SUA sunt menţionate în profeţie. Fiind o superputere în secolul XXI, ele vor contribui la darea semnului fiarei. Colin Powell a spus că SUA sunt „o superputere care în generaţia aceasta nu poate fi atinsă de nimeni, în ceea ce priveşte puterea militară, puterea economică, forţa sistemului politic şi a sistemului nostru de va­lori.” (P. J. O’Rourke, „A Conversation with Colin Powell”, The Atlantic Monthly, septembrie 2004)

9. Ce relaţie există între SUA şi Vatican? Apocalipsa 13,14

„Ea a zis locuitorilor pământului să facă o ________ fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.”

Deşi la început a fost o naţiune întemeiată pe principiile protestante, America a încheiat o alianţă cu Vaticanul, după ce „rana de moarte” a acestuia s-a vindecat. 

10. Ce fel de cuvinte va rosti America prin legile ei? Apocalipsa 13,11

„Avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un __________.”

Naţiunile „vorbesc” prin organele lor legislative şi judiciare. Balaurul este diavolul (Apocalipsa 12,9) şi el rosteşte „hule” (Apocalipsa 13,5). Hula, sau blasfemia, este declaraţia despre sine a unei fiinţe create că este Dumnezeu (Ioan 10,33). America vorbeşte ca un balaur atunci când îşi asumă prerogativele lui Dumnezeu şi adoptă legi care încalcă dreptul cetăţenilor de a se închina potrivit conştiinţei lor.

11. Ce fel de legi va adopta America? Apocalipsa 13,12

„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi ________ ca pământul şi locuitorii lui să se _________ fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.”

Controversa legată de semnul fiarei are în centru închinarea. Ame­rica îşi va exercita autoritatea prin impunerea închinării ca un omagiu adus fiarei papale. Această naţiune, caracterizată la început de o libertate religioasă nemaiîntâlnită, va ajunge să introducă legi prin care să fie impusă închinarea în cinstea papalităţii.

12. Ce împrejurări vor determina adoptarea acestor legi? Apo­calipsa 13,13.14

„Săvârşea _________ mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă.”

Tulburările la nivel global, împreună cu minunile amăgitoare, îi con­ving pe oameni să „se întoarcă la Dumnezeu” ca să scape de „pedepsele” Lui. Rezultatul este că „tot pământul se mira după fiară” şi toţi oamenii se unesc pentru a merge după fiara papală (Apocalipsa 13,3).

13. Ce închinare este legiferată în cinstea fiarei papale? Apo­calipsa 13,15-17

„Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un _______ pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.”

În studiul nr. 20, „Semnul fiarei”, am descoperit că semnul autorităţii papale este păzirea duminicii. Faptul că majoritatea creştinilor se închină duminica – un produs al papalităţii –, deşi nu au niciun temei biblic pentru aceasta, este un argument folosit de papalitate pentru a „demonstra” că ea este locţiitorul lui Dumnezeu pe pământ. Secole la rând, papalitatea s-a luptat să-şi recapete stăpânirea asupra lumii. Când va reuşi acest lucru, va avea grijă ca toţi să-i recunoască autoritatea prin păzirea duminicii. „Biserica a schimbat Sabatul în duminică şi toată lumea se pleacă şi se închină în această zi, în supunere tăcută faţă de ordinele Bisericii Catolice.” (Hartford Weekly Call, 22 februarie 1884)

14. Ce deosebire este între poporul lui Dumnezeu şi cei care primesc semnul fiarei? Apocalipsa 14,12

„Aici este răbdarea sfinţilor, care _____ poruncile lui Dumnezeu şi _____ lui Isus.”

Credincioşii lui Dumnezeu au două caracteristici: ei au credinţa lui Isus şi ascultă de poruncile Lui, din care face parte şi porunca a patra, referitoare la ziua Sabatului. În timp ce restul lumii primeşte semnul fiarei, poporul lui Dumnezeu nu acceptă să renunţe la credinţa în Isus şi refuză să încalce poruncile lui Dumnezeu şi să se închine într-un mod contrar poruncilor Sale.

15. Vrei să faci parte din poporul lui Dumnezeu care păzeşte poruncile şi care are credinţa lui Isus? 

Răspunsul tău 


În aceste zile din urmă, Dumnezeu îi cheamă pe oameni să se închine „Celui ce a făcut cerul şi pământul” (Apocalipsa 14,7). Cei care răspund la chemarea Sa recunosc că El este Creatorul şi Mântuitorul lor şi Îl iubesc. Ei vor fi biruitori asupra semnului fiarei.

SUA ca superputere mondială

„Americanii ar trebui să recunoască adevărul şi să-şi recunoască responsabilităţile pe care le au în calitate de stăpâni absoluţi ai lumii… Adevărul este că, de la Imperiul Roman încoace, niciun stat din istoria lumii nu s-a bucurat de aceeaşi întâietate culturală, economică, tehnologică şi militară.” Sydney Morning Herald, 20 septembrie 2002

Alianţa dintre Vatican şi SUA

„Consider că Statele Unite, ca unică superputere mondială, şi Cetatea Sfântă, ca unică putere moral-politică supremă în lume, vor avea în viitor roluri semnificative. Acţiunile lor vor influenţa viaţa oamenilor din toate regiunile globului.” Thomas P. Melady, ambasador SUA la Vatican (1989-1993)

Preşedintele George W. Bush a declarat următoarele, în discursul susţinut cu ocazia dedicării Centrului Cultural Papa Ioan Paul al II-lea, pe 22 martie 2001: „Prea puţini şi-au închipuit turnura pe care o va lua viaţa sa [a Papei Ioan Paul al II-lea] sau modul în care viaţa sa va modela istoria… ’El nu este un papă din Polonia, ci un papă din Galileea.Ne aducem aminte de prima vizită pe care a făcut-o Papa în Polonia, în 1979, când credinţa s-a transformat în rezistenţă şi când a început căderea rapidă a imperiului comunist… Ultimul lider al Uniunii Sovietice avea să-l numească ’cea mai înaltă autoritate morală de pe pământ’… El este primul Papă din epoca modernă care a intrat într-o sinagogă şi care a vi­-
zitat o ţară islamică… Iar noi, în ţara noastră, nu trebuie să ignorăm cuvintele pe care ni le adresează Papa… Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest om de excepţie, un slujitor al lui Dumnezeu şi un erou al istoriei.”

„Vrând nevrând, pregătiţi sau nepregătiţi, suntem cu toţii implicaţi
într-o competiţie mondială strânsă, fără reguli, care se dă între trei candi­daţi. Totuşi cei mai mulţi dintre noi nu concurăm. Noi suntem miza. Întrucât competiţia se dă cu privire la cine va introduce primul sistem mondial de guvernare din istoria existenţei omenirii…, scopul pontificatului lui Ioan Paul – motorul care conduce marea sa politică papală şi care hotărăşte strategiile sale zilnice şi anuale – este acela de a ieşi învingător în această competiţie.” Malachi Martin, The Keys of this Blood, the Struggle for World Dominion Between Pope John Paul II, Mikhail Gorbachev & the Capitalist West (Simon & Schuster, 1990), pag. 15, 17.

Billy Graham afirma: „Ioan Paul al II-lea a devenit liderul moral al lumii. El va rămâne în istorie sub numele de cel mai mare dintre papii epocii moderne. El a fost conştiinţa puternică a întregii lumi creştine.”

„Dezacordul cu privire la amploarea autorităţii Papei a fost una dintre principalele cauze ale Reformei engleze din secolul al XVI-lea… Dacă avea să se înfiinţeze o nouă Biserică unită, Episcopul de Roma avea să fie acela care să deţină întâietatea universală. Papa a fost recunoscut ca autoritate generală în lumea creştină ieri, de către o comisie anglicană şi romano-catolică, fiind numit ’un dar care trebuie primit de toate Bisericile’.” Daily Telegraph, 13 mai 1999

Legislaţia privitoare la păzirea duminicii

Papa Ioan Paul al II-lea, Scrisoare apostolică, Dies Domini (31 mai 1998): „Duminica este ziua care reprezintă miezul vieţii creştine… Şi Domnul Şi-a pus pecetea pe ziua Sa… Identitatea acestei zile trebuie protejată… Presiunile zilelor pe care le trăim ne pot împiedica să ne împlinim datoria faţă de duminică… prin sfinţirea acestei zile prin rugăciune, fapte de bunătate şi abţinerea de la muncă... dreptul lucrătorului pe care Statul trebuie să-l garanteze… în circumstanţele deosebite în care trăim, creştinii se vor strădui, în mod firesc, să se asigure că legislaţia civilă le respectă datoria de a sfinţi duminica.”

„Următoarea datorie pe care o are un cetăţean al lumii lui Dumnezeu este faţă de el însuşi. ’Adu-ţi aminte de ziua Sabatului ca s-o sfinţeşti’ este o poruncă care urmăreşte binele fiecărui cetăţean… Atunci când oamenii se pot odihni şi se lasă inspiraţi de Dumnezeu, se nasc civilizaţii supe­rioare. Legile din SUA care prevedeau o zi de odihnă [legile duminicale] au fost abolite, întrucât sunt o încălcare a separării puterilor în stat… Ca o insultă făţişă la adresa lui Dumnezeu şi a planului său, sunt admise numai acele politici despre care se poate demonstra că au scopuri laice clare.” Pat Robertson, The New World Order, pag. 236.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu