Una dintre profeţiile cele mai importante pentru zilele sfârşitului este cea referitoare la „urâciunea pustiirii”. Isus a subliniat importanţa ei atunci când ne-a dat îndemnul de a studia cartea lui Daniel (Matei 24,15). Ce este acest semn misterios al sfârşitului?
Mulţi cred că urâciunea pustiirii se referă la drapelele romane la care oamenii se închinau în Ierusalim, în anul 70 d.Hr., la vremea distrugerii acestuia de către Titus. Însă, atunci era prea târziu să asculţi de avertizarea dată de Isus şi evenimentul nu are legătură cu timpul sfârşitului.
Unii susţin că Antioh Epifanul a împlinit profeţia din Daniel în anul 168 d.Hr., când a adus animale necurate ca jertfă pe altarul din templu. Însă nici interpretarea aceasta nu se potriveşte, fiindcă Isus a spus că urâciunea pustiirii se va aşeza în templu cândva, în viitor. Alţii cred că această profeţie importantă se va împlini exact la sfârşitul timpului, când Antihrist îşi va aşeza tronul la Ierusalim. Cum putem afla ce înseamnă această expresie greu de descifrat?
Vei descoperi că lecţia aceasta va clarifica înţelesul ei şi că îţi va oferi explicaţia uimitoare a acestei profeţii importante.
1. Ce semn a spus Isus că ne arată faptul că sfârşitul este aproape? Matei 24,15
„De aceea, când veţi vedea ’___________ pustiirii’, despre care a vorbit prorocul Daniel, ’aşezată în locul sfânt’ – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.”
Expresia „urâciunea pustiirii” este deseori întrebuinţată în Vechiul Testament cu referire la păcatul israeliţilor de a aduce în templul sfânt al lui Dumnezeu practicile odioase ale închinării păgâne. Mustrările şi pedepsele cele mai aspre ale lui Dumnezeu se îndreptau spre această apostazie de neiertat. (Vezi Ieremia 7,28-34 şi 2 Împăraţi 21,2-7.) Isus a spus că în cartea Daniel există profeţii despre urâciuni asemănătoare, aşezate în Locaşul Sfânt, care vor avea ca rezultat pustiirea lui.
2. Despre ce urâciune a pustiirii scrie Daniel? Daniel 9,17
„Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş __________.”
Prima urâciune a pustiirii a avut loc în templul lui Solomon în vremea lui Daniel şi este amintită în rugăciunea lui din Daniel 9. Pe lângă aceasta, există alte două urâciuni ale pustiirii prezise în capitolele 8-12, în legătură cu templele al doilea şi al treilea. Vom începe lecţia aceasta prin studierea urâciunilor care au dus la distrugerea templului lui Solomon. Vom observa că aceste evenimente devin un tipar pentru urâciunile care duc la pustiirea templului al doilea, în anul 70 d.Hr., şi a templului din vremea sfârşitului, înainte de revenirea lui Isus.
3. Cum a fost pustiit templul lui Solomon? 2 Cronici 36,14. 17.19.21
„Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile după toate ___________ neamurilor; şi au pângărit Casa Domnului… Atunci, Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor… Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului… ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost _________, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.”
Ieremia, Ezechiel şi Daniel au trăit într-o vreme în care poporul s-a îndepărtat foarte mult de credinţa adevărată a lui Dumnezeu. Conducătorii religioşi au introdus închinarea păgână în slujbele de la Templu. Dumnezeu a trimis profeţi şi calamităţi asupra lor, ca să-i determine să se pocăiască, însă ei au refuzat toate aceste chemări, până când au ajuns „fără leac” (versetul 16). Dumnezeu face totul ca să ne îndrepte atenţia spre El, dar atunci când continuăm să respingem chemările Lui călduroase, nu-i mai rămâne decât o singură alternativă: pedeapsa. Templul măreţ, construit de Solomon, şi cetatea au fost distruse complet în anul 586 î.Hr. de către babilonieni, iar poporul a fost dus în robie într-o ţară străină.
4. Ce urâciuni au dus la distrugerea primului templu? Ezechiel 8,5-16
„Iată că ________ acesta al geloziei era la miază-noapte de poarta altarului… ’Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni, pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfântul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!’... Am intrat şi m-am uitat şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de ____________ urâcioase… ’Vei mai vedea şi alte urâciuni mari.’… iată că acolo stăteau nişte femei care îl plângeau pe Tamuz… ’Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!’… aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit şi se închinau înaintea ___________ spre răsărit.”
Dumnezeu enumeră urâciunile păgânismului care au fost introduse în biserica Sa. Urâciunile sunt de fiecare dată mai mari şi culminează cu cea mai detestabilă. Prima este aceea că oamenii se închină înaintea unei statui. A doua este legată de animalele necurate. A treia este închinarea la Tamuz, un zeu babilonian. Cea mai mare urâciune este închinarea oamenilor la soare, cu spatele spre templul lui Dumnezeu şi cu faţa spre răsărit.
Poporul lui Dumnezeu a respins cu bună ştiinţă Sabatul zilei a şaptea, ca să se închine la Zeul Soare, al păgânilor. Ieremia a prezis că, dacă nu se pocăiau, cetatea lor avea să fie distrusă (Ieremia 17,20-27). Când au refuzat să se schimbe, Babilonul a pustiit cetatea, „ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani” (2 Cronici 36,21). Urâciunea cea mai mare dintre toate, care a dus la pustiirea templului lui Solomon, a fost încălcarea Sabatului zilei a şaptea şi închinarea la Zeul Soare al păgânilor.
Este de remarcat faptul că multe dintre aceste practici au pătruns în Biserica Creştină în timpul Evului Mediu – idolii, animalele necurate, tradiţiile nebiblice, care îşi au originea în închinarea din Babilonul antic, şi sărbătorirea duminicii, ca zi de închinare.
5. Cum justifica poporul aceste urâciuni? Ezechiel 8,12
„Căci ei zic: ’Nu ne _____ Domnul, a părăsit Domnul ţara aceasta!’”
Ei credeau că lui Dumnezeu nu-I pasă cum se închină poporul Său. Ei socoteau că Dumnezeul părinţilor lor, cu legile Sale care vorbeau despre închinare şi mod de viaţă, îi părăsise şi că intraseră într-o nouă eră. Nimic mai departe de adevăr. Dumnezeu trimitea neîncetat profeţi şi predicatori care să condamne păgânismul ce se strecurase în biserica Sa (2 Cronici 36,15.16). Dar ei nu au vrut să-i asculte. În final, Dumnezeu a reuşit să le capteze atenţia prin distrugerea cetăţii lor şi prin faptul că o mare parte dintre ei fie au fost omorâţi, fie au fost duşi ca robi în Babilon.
6. Şi-a părăsit Dumnezeu poporul din cauza apostaziei lui? Daniel 9,25
„De la darea poruncii pentru ________ din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi, timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou.”
Nu, Dumnezeu nu l-a părăsit. De altfel, Daniel află în viziune că templul va fi reconstruit şi că Dumnezeu, în îndurarea Sa, va duce poporul înapoi la Ierusalim, unde va sta timp de 490 de ani, ca să-i dea o nouă şansă de a împlini scopul pentru care a fost adus la existenţă.
Când s-au întors la Ierusalim, în anul 457 î.Hr., ca împlinire a profeţiei din Daniel, evreii au reconstruit templul şi cetatea şi au luat hotărârea de a nu mai accepta urâciunile păgânilor. Ei au început să detalieze modul în care trebuiau să ţină Legea. Odată cu trecerea timpului, detalierile acestea au devenit tradiţii, care au ajuns să fie mai importante decât Legea însăşi. Isus i-a condamnat pentru aceasta, spunând: „Aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre” (Matei 15,1-9). Ei au trecut dintr-o extremă în alta: de la nepăsare, la legalism. Însă rezultatul a fost acelaşi – desfiinţarea poruncilor lui Dumnezeu.
7. Care este prezicerea cu privire la pustiirea celui de-al doilea templu? Daniel 9,26
„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi _____________.”
Aceeaşi profeţie care a prezis că Templul va fi rezidit a prezis şi că evreii aveau să-L respingă pe Mesia, Cârmuitorul, care avea să vină, şi că cetatea şi cel de-al doilea templu al lor aveau să fie dărâmate din cauza urâciunilor lor.
8. Ce a spus Isus despre pustiirea celui de-al doilea templu? Luca 19,41-46
„Vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face _____________________ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut __________ când ai fost cercetată.”
Isus a plâns când a văzut cu ochiul Său profetic carnagiul îngrozitor pe care îl va suferi poporul Său pentru faptul că nu a ştiut în ce moment de pe axa timpului profetic se află – venirea lui Mesia şi ultima şansă de a răspunde la chemarea lui Dumnezeu. „De câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut!” (Matei 23,36.37). Isus le-a spus că puteau să afle că pustiirea se apropia: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti” (Luca 21,20). După câteva zeci de ani, când armata romană a atacat Ierusalimul, niciun creştin care cunoştea axa timpului profetic nu şi-a pierdut viaţa la distrugerea templului, din anul 70 d.Hr.
9. Ce urâciuni au dus la distrugerea celui de-al doilea templu? Luca 16,15
„Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o ___________ înaintea lui Dumnezeu.”
Deşi evreii din vremea lui Isus izbutiseră să se ferească de închinarea păgână evidentă, ei au acceptat ideea de bază a acesteia, şi anume aceea că omul poate fi mântuit chiar dacă nu ţine seama de Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a spus că aceasta este o urâciune. Ei pretindeau că sunt sfinţi, dar făceau planuri să-L omoare pe Isus din cauză că vindecase un om în Sabat şi din cauza declaraţiei Lui că era egal cu Dumnezeu (Ioan 5,16-18). Ironia este că pustiirea celui de-al doilea templu a fost determinată tot de desacralizarea Sabatului, numai că, de data aceasta, au ajuns acolo prin omorârea Creatorului şi Domnului Sabatului. (Matei 12,8.14)
10. Care este poporul lui Dumnezeu de astăzi şi unde se află cel de-al treilea templu? 1 Petru 2,5-10
„Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o _______ duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti… Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un _______ sfânt, un popor, pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu.”
Isus a spus: „Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.” (Matei 21,43) Acest „neam sfânt”, această „casă duhovnicească”, este Biserica Creştină, alcătuită din evrei şi neamuri. Profeţiile făcute în dreptul Israelului literal erau condiţionate de ascultare (Ieremia 18,7-10). Dumnezeu le-a oferit 70 de săptămâni profetice (490 ani) în care să asculte de El, însă ei au refuzat (Daniel 9,24-26). Sosise timpul ca Dumnezeu să aleagă un alt popor care să-I aducă slavă. După anul 34 d.Hr., făgăduinţele Israelului literal se aplică spiritual în dreptul Israelului spiritual: creştinii. (Vezi Galateni 3,27-29.) „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu… Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă” (Romani 2,28.29). Zidită pe temelia învăţăturilor ucenicilor şi pe Isus, biserica „creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.” (Efeseni 2,19-22)
11. Ce urâciuni au intrat în biserica lui Dumnezeu? Apocalipsa 17,1-5
„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare… Pe frunte purta scris un nume, o taină: „__________ cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.’”
Până în Evul Mediu, Biserica Romană a acceptat numeroase învăţături păgâne care îşi au rădăcina în închinarea din Babilonul antic. Renumitul scriitor catolic John Henry Newman ne dezvăluie originea multor tradiţii bisericeşti:
„Constantin, ca să le recomande păgânilor noua religie, a introdus în aceasta podoabele exterioare cu care erau obişnuiţi în propria lor religie… Obiceiul de a dedica templele anumitor sfinţi, tămâia, candelele şi lumânările, darurile sfinţite, apa sfinţită, procesiunile, veşmintele sacerdotale, tunsoarea, inelul de la căsătorie, închinarea cu faţa spre răsărit, icoanele, cântările bisericeşti, toate au origine păgână şi au fost sfinţite prin adoptarea lor în biserică.” John Henry Newman, An Essay on the Development of Christian Doctrine (London; Longmans, Green, and Co., 1909), pag. 373; http://www.newmanreader.org.
Bisericile protestante respectă şi ele multe tradiţii păgâne, cum ar fi sfinţenia duminicii, pe care au primit-o moştenire de la Roma. „Martin [Luther] a călcat pe un teren periculos. Se pare că principiul lui fundamental era acela că nu trebuie să ţinem nicio doctrină şi nicio practică, dacă nu se întemeiază pe Scriptură. Dacă în felul acesta decidem ce trebuie să credem şi cum trebuie să ne purtăm, atunci şi fundamentaliştii au probleme. Spre exemplu, ei nu au nicio autorizaţie de a susţine serviciile de închinare colectivă duminica, în loc de sâmbătă. Biserica Catolică a fost cea care a schimbat ziua în perioada post nou-testamentală. Pentru a vedea că numai Noul Testament nu vă este de folos în această privinţă, gândiţi-vă la adventiştii de ziua a şaptea care, pornind numai de la Biblie, spun că închinarea ar trebui să se facă sâmbăta, şi nu duminica.” Karl
Keating, The Usual Suspects: Answering Anti-Catholic Fundamentalists (San Francisco, Ignatius Press, 2000), pag. 186.
Amintim alte urâciuni: preoţii, pastorii şi episcopii homosexuali, comerţul cu Evanghelia, căsătoriile dintre homosexuali şi învăţătura că Isus nu este Fiul divin al lui Dumnezeu. Aceste urâciuni se aseamănă cu cele care au abătut pustiirile asupra poporului lui Dumnezeu de odinioară. Oare am ajuns să credem că El S-a schimbat şi că vede lucrurile într-o altă lumină?
12. Ce se spune despre pustiirea bisericilor Babilonului? Apocalipsa 18,4-8
„Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni __________ ei: moartea, tânguirea şi foametea.”
Ultimele şapte plăgi („urgii”) vor cădea asupra Babilonului spiritual din cauza închinării lui false. În mila Sa, Dumnezeu face chemarea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (versetul 4) După cum avertizarea lui Isus de a fugi din Ierusalim i-a salvat pe creştini în anul 70 d.Hr., chemarea Lui de a ieşi din Babilon îi va slava pe copiii lui Dumnezeu de plăgile din zilele sfârşitului.
13. Doreşti să-L onorezi pe Isus prin închinarea Ta?
Răspunsul tău:
Trăim în timpul judecăţii finale şi Dumnezeu ne cheamă să ne închinăm „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor” (Apocalipsa 14,7). Pretutindeni în lume sunt oameni care răspund la această chemare şi Îl onorează pe Dumnezeu prin păzirea Sabatului zilei a şaptea, zi care le aduce aminte că El este Creatorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu