Profețiile Speranței - Studiul 14. Misterul morţii rezolvat

 Dacă te-ai aflat vreodată lângă patul unui muribund sau dacă ştii din experienţă ce înseamnă să pierzi un copil în floarea vârstei, dacă vălul negru al morţii te-a despărţit de o persoană dragă, probabil că te-ai întrebat: „De ce? De ce trebuie să trec prin aşa ceva? De ce atâta suferinţă, durere şi singurătate?” Şi probabil că ai căutat să afli răspuns la întrebarea: „Ce sens are viaţa? Trăim, murim şi apoi ce urmează…?”

Dacă ţi-ai pus vreodată aceste întrebări, trebuie să ştii că nu eşti singurul. Oamenii au fost preocupaţi dintotdeauna de această temă.

În studiul de faţă vom descoperi că Biblia dă vălul la o parte şi rezolvă misterul morţii. După cum vom vedea, profeţia arată că, în zilele sfârşitului, concepţia oamenilor despre moarte va avea un rol major.

1. Cine poate să dezlege misterul morţii? Apocalipsa 1,18

„[Eu sunt] Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin ________ morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

Isus este singurul capabil să dezlege misterul morţii. El este Creatorul nostru şi ştie ce înseamnă viaţa şi moartea (Coloseni 1,16). Ca Mântuitor al nostru, El a trecut prin moarte, iar acum este viu şi poate să ne destăinuiască secretul ei. Putem avea încredere în Cuvântul Său, Biblia.

2. Cum a creat Isus primul om? Geneza 2,7

„Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ______ pământului, i-a suflat în nări ________ de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”

Dumnezeu l-a modelat pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă. Omul a devenit „un suflet viu”. Aşadar: ţărână + suflare = suflet viu

3. Ce este suflarea de viaţă?

a. „_________ lui Dumnezeu m-a făcut şi ______________ Celui Atotputernic îmi dă viaţă.” Iov 33,4

b. „Trupul fără ______ este mort.” Iacov 2,26

Suflarea aceasta este „duhul” sau puterea dătătoare de viaţă a lui Dumnezeu, care întreţine respiraţia şi bătăile inimii. În Iov 27,3 citim: „Atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele…” Aici, Iov foloseşte o tehnică poetică ebraică în care cuvintele „suflare” şi „suflet” pot fi înlocuite unul cu altul. În felul acesta poate „suflarea lui Dumnezeu” să fie în nările lui. Când Dumnezeu a suflat suflarea de viaţă în trupul neînsufleţit al lui Adam, acesta a devenit „un suflet viu” (Geneza 2,7). Să observăm că nu i s-a dat un suflet, ci el a devenit un suflet.

4. Ce se întâmplă atunci când un om moare?

„… până nu se întoarce ţărâna în __________ cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la ___________, care l-a dat.” Eclesiastul 12,7

La moarte, suflarea, sau duhul, se întoarce la Dumnezeu, iar ţărâna se întoarce în pământ. Moartea este opusul creaţiei.

5. Ce se întâmplă la moartea unei persoane, adică a unui „su­flet viu”? Fapte 7,59.60

„Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: ,Doamne Isuse, primeşte ________ meu!’ Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: ’Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta!’ Şi după aceste vorbe, a __________.”

Ştefan cunoştea Biblia şi ştia că duhul lui avea să se întoarcă la Dumnezeu, atunci când avea să moară. Dar Biblia, în loc de „a murit”, spune că el „a adormit”.

6. Ce spune Isus că este moartea? Ioan 11,11-14

„’Lazăr, prietenul nostru, ___________: dar Mă duc să-l trezesc din somn…’ Isus vorbise despre ___________ lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: ,’Lazăr a __________.’”

În Biblie, moartea este întotdeauna înfăţişată ca un somn liniştit până în ziua învierii (Vezi Psalmi 13,3; Matei 27,52; 1 Corinteni 15,20.51). La înviere, „mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula” (Daniel 12,2).

7. Avem motive să ne temem de somnul morţii? Psalmi 115,17

„_____ morţii __________ pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii.” 

Nu avem de ce să ne temem de moarte, fiindcă acolo, potrivit Bibliei, n-o să mai facem planuri, n-o să mai muncim, acolo nu există cunoaştere, înţelepciune şi nici chiar laudă la adresa lui Dumnezeu (Eclesiastul 9,10; Psalmi 146,4). Când un om trece la odihna liniştită a morţii, toată durerea şi suferinţa lui dispar, fiindcă el nu mai este conştient. (Dacă la moarte am merge la cer, nu ar fi normal ca acolo să Îl lăudăm pe Dumnezeu?) Însă somnul morţii nu este destinul final al copiilor lui Dumnezeu. El nu este decât o stare care se va încheia la înviere, atunci când vom fi luaţi la cer.

8. La moarte, copiii lui Dumnezeu merg direct în cer? Fapte 2,29.34

„Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă
spun fără sfială că a __________ şi a fost ___________; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi… Căci David _____________ în ceruri.”

Biblia spune că Împăratul David, care este cu certitudine mântuit, nu s-a dus la cer atunci când a murit. Ea ne spune că el a fost înmormântat şi că se mai află încă acolo, aşteptând învierea.

9. Cum răspunde Biblia la întrebarea: „Unde ne ducem atunci când murim?” Iov 14,10-15

„Dar omul, când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?... aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui… Ah! de m-ai ascunde în ___________________ […] şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!... Dacă omul, odată mort, ar putea să mai _________, aş mai trage nădejde… Atunci m-ai chema şi Ţi-aş răspunde.”

Iov şi-a pus această întrebare. Răspunsul este concludent – omul se culcă şi nu se mai scoală; el nu se mai deşteaptă din somnul lui; stă în mormânt până la vremea când Dumnezeu îşi aduce aminte de el şi îl învie. Atunci Dumnezeu îl cheamă şi îi oferă nemurirea.

10. Când vor învia morţii? 1 Corinteni 15,51-54

„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă ___________. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi… atunci se va împlini cuvântul care este scris: ’Moartea a fost înghiţită de biruinţă.’”

Dumnezeu nu-i uită pe sfinţii Lui care au trecut la odihnă. La revenirea lui Isus, El trimite un înger care să-i adune pe toţi (Matei 24,31). Ei revin la viaţă la chemarea lui Isus şi la ultimul sunet de trâmbiţă, când primesc trupuri nemuritoare. Pavel spune că atunci moartea va fi „înghiţită” de biruinţă. Dacă la moarte am merge imediat la cer, atunci acest lucru nu ar mai fi valabil. Mai mult chiar, te-ai întrebat până acum ce nevoie ar mai fi de înviere la A Doua Venire, dacă cei mântuiţi se află deja în cer?

Biblia ne spune că cei dragi ai noştri, despre care am crezut că sunt în cer, în realitate se odihnesc, aşteptând chemarea lui Isus. La prima vedere, vestea aceasta ne dezamăgeşte. Dar dacă ne gândim mai bine, adevărul Bibliei este cu adevărat o veste bună. Dacă ar fi în cer, cei dragi ai noştri ar vedea toată suferinţa prin care trecem. Cum ar fi cerul pentru ei, în acest caz?

11. Ce se întâmplă cu cei necredincioşi atunci când mor?
2 Petru 2,9; 2 Petru 3,7

„Domnul ştie... să-i păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi _________________________.”

„Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ___________________________________a oamenilor nelegiuiţi.”

Cei nemântuiţi sunt păstraţi în mormânt până în ziua când vor fi înviaţi şi îşi vor primi plata pentru faptele lor. Învăţătura Bibliei este mai credibilă decât învăţătura populară, potrivit căreia, atunci când mor, cei pierduţi merg direct în iad. Să ne gândim la implicaţiile acestei doctrine nebiblice: Un hoţ neconvertit care a trăit în primul secol ar trebui să ardă în iad cu 1.900 de ani mai mult decât Hitler, dictatorul care a trimis la moarte milioane de oameni. Este oare drept ca un hoţ să fie pedepsit mai aspru decât unul vinovat de genocid? Mai mult decât atât, dacă ţinem cont de ceea ce spune Biblia despre judecată, va accepta Dumnezeu să trimită pe cineva în iad înainte ca el să fie judecat? Înţelegi acum de ce Dumnezeu îngăduie ca toţi să se odihnească până în ziua învierii? Numai aşa poate El să fie drept. Mai întâi, fiecare om trece pe la judecată şi apoi primesc răsplata toţi odată.

12. De unde a apărut învăţătura despre nemurirea naturală a omului? Geneza 3,4

„Atunci __________ a zis femeii: ’Hotărât că nu veţi muri.’”

Ideea că, de fapt, omul nu moare a fost prima minciună pe care le-a spus-o Satana primilor noştri părinţi. El a alimentat această amăgire neîncetat. Istoria ne arată că religiile păgâne antice au fost primele care i-au învăţat pe oameni că au suflete nemuritoare. Egiptenii, perşii şi grecii credeau acest lucru. Concepţia aceasta greşită despre moarte a pătruns şi în biserica creştină, pe măsură ce aceasta s-a îndepărtat de adevărul susţinut în primele secole. Învăţătura că sufletul este nemuritor nu se află în Scriptură. Cuvântul „suflet” apare în Biblie de peste 800 de ori, dar nu se spune nici măcar o dată că acesta ar fi nemuritor. Biblia ne învaţă că sufletul este muritor, că moare şi se odihneşte până la înviere. (Vezi Ezechiel 18,4.)

13. De ce vrea Satana să nu ştim ce se întâmplă cu omul la moarte? Apocalipsa 16,14

„Acestea sunt duhuri de __________, care fac semne…”

Satana vrea ca oamenii să creadă că ei nu mor pe deplin ca să-i poată înşela mai uşor. Dacă demonii pot lua înfăţişarea îngerilor sfinţi, atunci ei pot lua şi înfăţişarea rudelor şi a prietenilor noştri care au murit. (Vezi 2 Corinteni 11,13.) Ba mai mult, ei ne pot spune anumite lucruri pe care le ştim numai noi şi cei trecuţi la odihnă. Biblia prezice că duhurile de demoni vor face astfel de minuni în aceste zile din urmă (Matei 24,24). Numărul celor care declară că au luat legătura cu morţii creşte rapid. Satana îi pregăteşte pe oameni pentru ultima lui mare amăgire.

14. Ai convingerea că vei primi viaţa veşnică? 

Răspunsul tău:
 

Dacă nu, doreşti să ai parte de ea? 

Răspunsul tău:

Viaţa veşnică se găseşte numai în Isus. De aceea este esenţial să Îl primim ca Mântuitor şi Domn al vieţii noastre (1 Ioan 5,11-12). Unii oameni iau decizia aceasta urmând doi paşi. Mai întâi, ei primesc lucrarea de mântuire înfăptuită de Isus. Apoi, pe măsură ce cresc în credinţă, ei descoperă că Dumnezeu vrea ca ei să accepte poruncile Sale şi călăuzirea Sa (Ioan 14,15). La acest stadiu al maturităţii în credinţă, ei Îi cer în mod conştient lui Isus să fie Domnul lor şi să le conducă viaţa în ascultare. Dacă nu L-ai primit până acum ca Mântuitor şi Domn personal, vrei să faci lucrul acesta chiar acum?

Alte întrebări…

(1) Ce putem spune despre oamenii care le-au văzut în vis pe rudele lor decedate?

Nu uita că Dumnezeu i-a arătat lui Ioan în viziune o mare mulţime de oameni mântuiţi, care trec printr-un mare necaz (Apocalipsa 7,13-17). Poate că unii dintre ei nici nu se născuseră încă sau poate că se aflau în viaţă, dar Dumnezeu i-a promis lui Ioan că va avea grijă de ei. Este posibil ca Dumnezeu să ne dea un astfel de vis, prin care să ne arate că le poartă de grijă celor dragi ai noştri care au decedat. Aceasta nu înseamnă că ei se află în ceruri, întrucât Biblia spune că ei se odihnesc. Dar, să fim atenţi! Dacă cel decedat apare în vis, îţi vorbeşte ca dintr-o altă lume, ca şi cum ar mai fi în viaţă, şi îţi spune ce să faci, atunci el este de fapt diavolul, sub înfăţişarea celor dragi.

(2) Dar cum explicăm declaraţia unora că au „ieşit din trup” şi că au avut o experienţă „din apropierea morţii”?

Există trei explicaţii posibile. În primul rând, oamenii care declară că au avut astfel de experienţe sunt, de regulă, în spital şi se află sub influ­enţa unor medicamente halucinogene. În al doilea rând, când inima unei persoane nu mai bate, în creier rămâne o anumită cantitate de oxigen. Pentru o scurtă perioadă, acea persoană poate auzi sau simţi lucruri care au loc în preajmă, chiar dacă inima ei a încetat să bată. Pe măsură ce creierul nu mai este alimentat cu oxigen, oamenii aflaţi în această stare au halucinaţii care se suprapun cu realităţile din jurul lor. Din acest motiv, ei au senzaţia că-şi părăsesc trupul şi că planează undeva deasupra. Ultima explicaţie posibilă este aceea că diavolul le dă oamenilor această iluzie ca să-i poată înşela mai uşor.   

(3) Ce putem spune despre tâlharul de pe cruce? Nu i-a spus Isus că va merge în rai? Luca 23,42.43

Isus nu i-a spus tâlharului că va merge cu El în cer chiar în ziua aceea. „Raiul” este locul unde se află pomul vieţii şi tronul lui Dumnezeu (Apo­calipsa 2,7; 22,1.2). Isus a spus clar, după trei zile, că El nu S-a suit încă la Tatăl Său (Ioan 20,17). Atunci ce înseamnă cuvintele pe care i le-a spus tâlharului? Aparenta contradicţie dispare atunci când înţelegem că în manuscrisul original nu exista punctuaţie şi nici împărţirea pe versete şi capitole. Acestea au fost adăugate după câteva secole, iar unele semne de punctuaţie au fost aşezate greşit. La fel şi unele cuvinte de legătură, care au fost adăugate sau presupuse, cum este cazul conjuncţiei că, pe care o întâlnim doar în traducerea românească, ea neapărând în original şi nici în limba engleză. În original, textul arată astfel: „Adevărat îţi spun astăzi vei fi cu Mine în rai”. Sensul său cel mai probabil, în armonie cu
restul învăţăturilor biblice şi cu contextul imediat al evenimentelor
(moartea şi învierea Domnului Isus), este acesta: „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai”, ceea ce corespunde pe deplin şi afirmaţiei Domnului Isus din Ioan 20,17, text menţionat mai sus.

(4) Dar cum explicăm versetul „ne place mult mai mult să pă­răsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”?

Pasajul acesta afirmă că nu vom mai fi în trupurile acestea şi că vom fi cu Domnul atunci când „ce este muritor în noi” va fi „înghiţit” de viaţă (versetul 4). În prima sa Epistolă către Corinteni, Pavel spune că aceasta va avea loc la A Doua Venire, când trupurile noastre vor fi schimbate şi când „trupul acesta muritor” se va îmbrăca în „nemurire” (1 Corinteni 15,50-54). Până la revenirea lui Isus, când vom avea parte de această schimbare, noi „dormim”  (1 Corinteni 15,51.52).