Geneza - Studiul 8 - Făgăduinţa

         A  Proba credinţei.

1.   Dumnezeu nu a cerut niciodată jertfe umane (Ier. 7:31). Mai mult, sacrificarea lui Isaac a implicat contrazicerea făgăduinţei: „numai din Isac va ieşi o sămânţă care v-a purta numele tău” (Gen. 21:12). A înţeles Avraam greşit porunca divină (Gen. 22:2)?

     Dumnezeu îl încerca pe Avraam, adică a fost supus unei încercări pentru a şti ce era în inima lui (Deut. 8:2). Iar rezultatul a fost satisfăcător: „ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău” (Geneza 22:12).

2. B  Împlinirea făgăduinţei.

     În absenţa unui animal de sacrificat, Avraam evită un răspuns direct, indicând că Dumnezeu avea să se asigure singur cu el.

   •   Într-adevăr, Dumnezeu a oferit un animal pentru arderea de tot. Acel animal a murit „în locul” lui Isaac (Geneza 22:13). Astfel, Dumnezeu a ratificat împlinirea făgăduinţei (Geneza 22:18).

   •   Dumnezeu s-a pregătit anticipat, prin Isus, Mielul care a murit în locul nostru, ca să putem trăi pentru El (Ioan 1:36; Rom. 5:8; 6:8).

3. C  Stăpânirea ţării.

      Avraam „avea o sută douăzeci de ani” (EGW, PP 127) când Dumnezeu i-a cerut să-l sacrifice pe Isaac. Prin urmare, Isaac avea 20 de ani, iar Sara 110.

     17 ani mai târziu, Sara a murit (Geneza 23:1). Ea este singura femeie din Vechiul Testament al cărei număr de ani este menţionat. Şi, de asemenea, prima care a luat stăpânirea fizică a pământului promis.

     După ce s-a tocmit cu Efron, Avraam a cumpărat prima bucată de pământ pe care o putea numi a sa în ţara Canaanului (Geneza 23:17-18).

4. D  Asigurarea seminţiei.

     Avraam a început să facă planuri pentru a obţine o soţie pentru Isaac şi, astfel, să-şi asigure descendenţii (Gen. 24:1-4).

     Două puncte ies în evidenţă în special în aceste planuri: rugăciunea [a lui Avraam, Eliezer, Isaac] şi certitudinea că Dumnezeu va dirija întregul proces.

     Erau semne inconfundabile că Îngerul îl îndruma pe Eliezer să o ia pe Rebeca de soţie pentru stăpânul său Isaac.

    Totuşi, Dumnezeu nu a acţionat fără voinţa liberă a Rebecăi (Gen. 24:8, 50-51, 57-59).

5. E  Alţi urmaşi ai lui Avraam.

     Avraam a trăit până la 175 de ani (Geneza 25:7). Pe lângă Isaac, a avut un fiu de la Agar (Gen. 25:12) şi încă şase fii de la Chetura (Gen. 25:1-2).

     Avraam i-a îndepărtat pe cei şapte fii ai concubinelor sale, pentru că numai Isaac urma să moştenească ţara Canaanului (Geneza 25:6).

     Geneza evidenţiază prin două scurte genealogii (Geneza 25:2-4, 12-18), cum a început să se împlinească promisiunea că Avraam va fi „tatăl multor neamuri” (Geneza 17:4).

     Domnul a rămas fidel făgăduinţelor Sale date slujitorului său Avraam, a cărui credinţă este descrisă în Scripturi ca un mare exemplu de mântuire prin credinţă.