Profețiile Speranței - Studiul 10. Ziua speranţei, despre care vorbeşte profeţia

 Nu este o taină faptul că Satana este în război cu Dumnezeu. Conflictul aprig început în cer (Apocalipsa 12,7) a coborât în Grădina Eden (Geneza 3,1) şi a cuprins inima şi mintea oamenilor din orice epocă.

Dacă nu am avea profeţiile din Scriptură, nu am putea spera să avem un viitor luminos. Prima profeţie din istoria omenirii prezice că şarpele, sursa oricărei suferinţe, va fi înfrânt de Isus. (Geneza 3,15) Promisiunea aceasta, referitoare la venirea unui Mântuitor, le-a dat oamenilor speranţă, prin faptul că li s-a oferit un timp de probă şi o a doua şansă pentru a reveni la credincioşia faţă de Creatorul lor, înainte ca păcatul şi păcătoşii să fie nimiciţi.

De asemenea, profeţia ne vorbeşte despre o zi specială a speranţei. Ea ne aduce aminte că, la început, Dumnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de o viaţă lipsită de suferinţă; ea ne aduce aminte că Isus a luat toate măsurile pentru ca păcatul nostru să fie iertat; şi, nu în ultimul rând, ea ne aduce aminte că Isus revine ca să readucă lumea aceasta la frumuseţea ei din Eden.

În lecţia aceasta vom afla care este această zi a speranţei. Şi vom vedea că profeţiile studiate până acum prezic planul lui Satana de a ne îm­piedica să primim viaţa veşnică prin Hristos.

1. Cum descrie Dumnezeu planul de amăgire al lui Satana? Daniel 7,25

„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta ________ vremile şi legea.”

În studiile anterioare am aflat că profeţia aceasta ne atrage atenţia, în mod special, asupra planului lui Satana de a schimba „vremile şi legea”. Desigur că Legea lui Dumnezeu nu s-a schimbat – ea este veşnică (Luca 16,17). Însă aceasta nu l-a împiedicat pe marele înşelător să se folosească de secularism şi de biserică pentru a discredita Cele Zece Porunci.

2. Care dintre legile lui Dumnezeu face referire la timp? Exod 20,8-11

„Adu-ţi aminte de ____________, ca s-o sfinţeşti.”

Numai o singură poruncă face referire la timp – porunca a patra ne spune să sfinţim ziua de odihnă. Suntem îndemnaţi să ne limităm interesele vremelnice la cele şase zile şi să facem din Sabat un timp special pentru Dumnezeu. Puţini oameni păzesc porunca aceasta. Programul aglomerat şi exigenţele societăţii secularizate nu ne mai lasă timp pentru Dumnezeu.

3. De ce vrea Satana să schimbe ziua Sabatului? Exod 20,11

„Căci în şase zile ________ Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”

Sunt două motive. Primul motiv este acela de a ne determina să uităm care este originea noastră şi să ignorăm responsabilitatea de a-L onora pe Creator. Sabatul este ziua memorială a lui Dumnezeu sau „semnul” dintre El şi poporul Său, semn care arată că El este Creatorul nostru (Exod 31,17). După ce îi convinge pe oameni că Legea lui Dumnezeu s-a schimbat, Satana introduce diferite teorii, precum evoluţionismul, umanismul etc., care susţin că oamenii pot să-şi ducă viaţa fără să se gândească la Dumnezeul Atotputernic al Creaţiunii.

Al doilea motiv este acela că Sabatul este o zi a speranţei, care are în centru mântuirea oferită de Hristos – el este „un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc” (Ezechiel 20,12). Prin abţinerea o zi pe săptămână de la activităţile noastre vremelnice, ne amintim că nu putem să obţinem mântuirea prin faptele noastre, că ea este un dar de la Dumnezeu şi că suntem cu totul dependenţi de El. (Evrei 4,4-10). Fiecare Sabat ne aduce aminte de speranţa în aceste două adevăruri: Creaţiunea şi mântuirea. Satana le urăşte pe amândouă! Iar planul lui de a schimba Legea lui Dumnezeu nu se opreşte aici.

4. De ce atacul împotriva zilei Sabatului este, de fapt, un atac împotriva lui Isus? Coloseni 1,16

„Pentru că prin El [Isus] au fost ________ toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.”

Isus este Creatorul şi Mântuitorul nostru. (Ioan 1,1-3) Planul lui Satana de a schimba Sabatul are ca ţintă două aspecte despre care vorbeşte această zi a speranţei: Creaţiunea şi mântuirea. Prin urmare, avem aici un atac direct împotriva lui Isus Însuşi! Dorinţa lui Satana este să se ridice „împotriva Domnului domnilor” şi să arunce adevărul „la pământ”. (Da­niel 8,11.12.25)

5. Care zi este ziua Sabatului, potrivit Bibliei? Exod 20,10

„Ziua __________ este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.”

Cuvântul lui Dumnezeu spune că ziua a şaptea este Sabatul. Sabatul comemorează ziua în care Dumnezeu S-a odihnit după Creaţiune. Trebuie să păzim ziua a şaptea. (Îţi vei sărbători ziua de naştere exact în ziua în care te-ai născut, şi nu în altă zi.) Care zi din săptămână este ziua a şaptea?

(1) În 108 limbi, cuvântul pentru „sâmbătă” este Sabat: în spaniolă – Sabado; în rusă – Subbota; în italiană – Sabato.

(2) Astronomia ne asigură că nu a existat nicio modificare a ciclului săptămânal. (U.S. Naval Observatory, Washington, D.C.)

(3) Evreii păzesc sâmbăta de mii de ani.

(4) Biblia ne spune clar că Sabatul este sâmbăta.

6. Ce dovezi avem că, în Biblie, Sabatul este sâmbăta? Luca 23,52–24,3

„Era ziua Pregătirii şi începea ziua ____________… Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege… În ziua _______ a săptămânii… au venit la mormânt dis-de-dimineaţă… Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.”

Isus a murit în ziua pregătirii (în Vinerea Mare), S-a odihnit în mormânt în Sabat (sâmbătă) şi a înviat în prima zi a săptămânii (Duminica Paştelui). Ziua dintre Vinerea Mare şi Duminica Paştelui nu este alta decât sâmbăta – Sabatul biblic!

Acest fapt trage un semn de alarmă: nu numai că am uitat să ne aducem aminte de ziua Sabatului ca s-o sfinţim, ci am uitat şi care zi este Sabatul. Acum înţelegem mai bine cum s-a intenţionat ca „vremile şi legea” să fie schimbate. Am ajuns să credem că Isus nu a păzit Sabatul, ori că Sabatul s-a schimbat după Răstignire, ori că ucenicii au păzit duminica. Dar ce ne spune Biblia în această privinţă?

7. A păzit Domnul Isus Sabatul? Luca 4,16

„După __________ Său, în ziua __________, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească.”

Isus obişnuia să meargă la sinagogă în Sabat, ca să Se închine lui Dumnezeu. Întrucât istoria şi astronomia confirmă faptul că ciclul săptămânal nu a pierdut nicio zi, suntem siguri că El a păzit sâmbăta.

8. Au păzit ucenicii Sabatul, după înălţarea lui Isus la cer? Fapte 18,4.11

„Pavel vorbea în sinagogă ______________ de Sabat şi îndupleca pe Iudei şi pe _________.”

Dovezile Biblie sunt nenumărate – după moartea lui Isus, urmaşii Săi au păzit Sabatul, şi nu duminica (Luca 23,56). Mai mult chiar, Isus i-a îndemnat să se roage să poată păzi Sabatul în anul 70 d.Hr., la aproape 40 de ani după Calvar, când Ierusalimul avea să fie atacat (Matei 24,20). Apostolul Pavel a păzit Sabatul şi a învăţat neamurile să îl păzească (Fapte 16,13; Fapte 13,42-44).

9. Vom păzi Sabatul în cer? Isaia 66,22.23

„’Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea’ – zice Domnul – ’aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru… în fiecare Sabat, va veni orice făptură să ____________ înaintea Mea’ – zice Domnul.”

În cer şi pe pământul cel nou, ne vom închina lui Dumnezeu în fiecare Sabat. Dacă Isus a păzit Sabatul şi ucenicii l-au păzit după moartea lui Isus şi dacă noi ne vom închina lui Dumnezeu în Sabat de-a lungul întregii veşnicii – atunci cum au început creştinii să păzească duminica?

10. În ce verset din Scriptură ni se vorbeşte despre schimbarea Legii lui Dumnezeu? Daniel 7,25

„El… se va încumeta _____________ vremile şi legea.”

Potrivit cu Daniel 7, cornul cel mic este Biserica Romană medievală. (Vezi studiul „Marile puteri ale lumii”.) Biblia nu afirmă nicăieri că Dumnezeu ar fi schimbat Sabatul, dar Biserica admite că ea l-a schimbat. Creştinii au început să păzească duminica de-abia după moartea primilor ucenici ai Domnului Isus. Cum s-a ajuns aici şi care a fost rolul Romei?

Schimbarea s-a produs treptat şi a fost alimentată de persecuţiile Romei păgâne asupra evreilor, din cauza răzvrătirilor lor frecvente. Întrucât creştinii şi evreii se închinau în Sabat, romanii au crezut că şi creştinii luau parte la rebeliuni, astfel că îi persecutau şi pe ei. Romanii păgâni considerau că duminica era o zi sfântă, şi atunci, unii creştini, ca să se deosebească de evrei, s-au gândit că ar fi mai bine să păzească duminica, în cinstea Învierii. În secolele al III-lea şi al IV-lea, istoria consemnează că unii creştini păzeau duminica în Roma şi în alte locuri, unde biserica recursese la acest compromis, ca să scape de persecuţie. Biserica şi-a stabilit sediul în Roma şi, pe măsură ce puterea ei politică a crescut, a aprobat păzirea duminicii în locul Sabatului.

11. Recunosc conducătorii Bisericii Romane că au schimbat Sabatul cu duminica?

Biserica Romană recunoaşte cu mândrie că a făcut această schimbare.

„Întrebare: Care este ziua de Sabat?

Răspuns: Sâmbăta este Sabatul.

Întrebare: De ce păzim duminica şi nu sâmbăta?

Răspuns: Păzim duminica şi nu sâmbăta fiindcă Biserica Catolică a transferat solemnitatea zilei sâmbetei asupra duminicii.” Peter Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine [Catehismul de doctrină catolică], (Rockfort, IL; Tan Books and Publishers, 1977), pag. 50.

„Probabil că lucrul cel mai îndrăzneţ, schimbarea cea mai revoluţionară pe care a făcut-o biserica [a fost] aceea că… ziua sfântă, Sabatul, a fost schimbat de sâmbătă în duminică… nu pe baza unor porunci din Scriptură, ci pe baza faptului că Biserica era conştientă de puterea ei.” Saint Catherine Catholic Church Sentinel, 21 mai 1995.

12. Ce spune Biblia despre cele mai folosite patru argumente în favoarea păzirii duminicii?

a. Sabatul este numai pentru evrei.

Biblia spune că Sabatul a fost dat omenirii la Creaţiune – cu 2.300 de ani înainte de naşterea primului evreu (Geneza 2,1-3). Isus a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om.” (Marcu 2,27)

b. Duminica este Ziua Domnului şi comemorează Învierea.

Isus a spus că Ziua Domnului este Sabatul: „Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” (Matei 12,8; Marcu 2,28; Luca 6,5) Biblia spune că botezul şi viaţa de ascultare, şi nu păzirea duminicii, reprezintă modul în care putem comemora Învierea (Coloseni 2,12; Romani 6,4-16).

c. Ar trebui să sfinţim fiecare zi din săptămână, nu numai ziua a şaptea.

Este adevărat că trebuie să trăim pentru Dumnezeu în fiecare zi, însă nu putem să sfinţim fiecare zi, întrucât nu am putea să ne câştigăm existenţa şi nici nu am putea să îndeplinim lucrurile care nu au legătură cu religia, dar care sunt necesare pentru supravieţuire (vezi Exod 20,8-11).

d. Porunca Sabatului a fost pironită pe cruce.

Biblia vorbeşte despre două legi – legea Celor Zece Porunci şi legea jertfelor ceremoniale. Unii nu reuşesc să înţeleagă care lege a fost pironită pe cruce, după textul din Coloseni 2,14-17. Biblia declară următoarele:

⧫ Legea amintită aici era „zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră” (Coloseni 2,14). Aici nu este vorba despre Cele Zece Porunci, deoarece ele au fost scrise de Dumnezeu, cu degetul Lui, şi nu de mână omenească.

⧫ „Zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră”, reprezintă le­gile ceremoniale scrise de Moise şi aşezate „lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva” lui Israel (Deuteronom 31,24-26). Cele Zece Porunci au fost scrise în piatră şi au fost aşezate în chivot. Legile ceremoniale sunt martore împotriva noastră fiindcă ele „nu-l pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârşire” (Evrei 9,9).

⧫ Legile care erau „umbra lucrurilor viitoare” şi care se refereau la „mâncare, băutură, la o zi de sărbătoare, la o lună nouă sau… la o zi de Sabat” erau legile ceremoniale scrise de Moise, şi nu Cele Zece Porunci. „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare… nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe… să-i facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.” (Evrei 10,1) Legea aceasta „privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălări” a fost dată „până la o vreme de îndreptare”, până când Isus S-a dat ca jertfă (Evrei 9,10).

⧫ În legea ceremonială erau prevăzute anumite zile de Sabat care trebuiau sărbătorite în aceeaşi zi a anului (cum avem astăzi Crăciunul, care este sărbătorit în fiecare an pe 25 decembrie, indiferent de ziua săptămânii în care cade) şi care erau diferite de Sabatul săptămânal prevăzut în porunca a patra (care era sărbătorit întotdeauna în ziua a şaptea, sâmbăta). Paştele era o zi de Sabat sărbătorită anual şi era „umbra lucrurilor viitoare”, adică a lui „Hristos, Paştele noastre.”

(1 Corinteni 5,7) Moartea lui Isus a fost împlinirea Paştelui, pe care nu-l mai sărbătorim an de an.

⧫ Unii evrei creştini de la început le cereau convertiţilor dintre neamuri să păzească legile ceremoniale şi circumcizia, ca să fie mântuiţi (Fapte 15,5). Circumcizia şi legile ceremoniale nu mai sunt necesare, însă trebuie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu. „Tăierea împrejur nu este nimic şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 7,19)

Aceste patru argumente nu sunt susţinute de Scriptură şi, în acelaşi timp, ele nu stau în picioare, dacă ţinem seama de faptul că Biserica Romană recunoaşte deschis că a schimbat Sabatul. Biblia a prezis că această putere va schimba „vremile şi legea”.

13. Vrei să-I spui lui Isus că Îi mulţumeşti pentru mesajul pe care ni-l transmite această zi a speranţei – că El este Creatorul şi Mântuitorul nostru? 

Răspunsul tău 

Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru profeţiile speranţei, care ne arată că Isus este Creatorul nostru, Mântuitorul nostru şi Împăratul nostru care vine.

În studiile următoare:

Te ajută aceste lecţii să cunoşti mai multe lucruri despre profeţia biblică? Mai sunt încă multe alte profeţii care aşteaptă să fie descoperite. În curând vom studia despre răpire, despre vremea de strâmtorare şi de necaz, despre cum va fi cerul şi despre multe altele!