A A trăi prin credință.
-
-
❖ Isus („Cel ce va veni”) va veni cu siguranță (Fapte 1:11). A promis și se va ține de cuvânt. Crezi? Ești convins de asta?
-
❖ Dacă da, Dumnezeu te invită să păstrezi această credință. Când credința ta slăbește, aruncă o privire la lista bărbaților și femeilor care și-au ațintit privirea spre răsplată (Evr. 11:26). Credincioși care se odihnesc așteptând să primească, împreună cu noi, ceea ce s-a promis.
-
❖ Cel care a făcut promisiunea este credincios. Iar credincioșia Lui produce, ca urmare, credința noastră. Nu vorbim despre un act izolat de credință, ci despre o viață de credință: „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2:10).
-
-
B Credința lui Avraam și a Sarei.
-
❖ Legile naturale îi spuneau că îi este imposibil să aibă copii. Cu toate acestea, Sara a crezut împotriva oricărei logici, pentru că a crezut în Cel care a promis. Și Dumnezeu nu minte.
-
❖ O bătrână a zămislit dintr-unul „aproape mort” (Evr. 11:12). Și după ce le-a dat un fiu, Dumnezeu îi cere lui Avraam să-l jertfească. În acel moment, Avraam a trebuit să se bazeze pe credința sa, o credință ancorată în promisiuni deja împlinite.
-
❖ „La urma urmei”, a gândit el, „nu s-a născut acest copil dintr-un om aproape mort? Este greu pentru Dumnezeu să-ți dea viață din nou odată ce ești mort?”(parafrazere Evr. 11:17-19).
-
❖ A crede în Dumnezeu înseamnă a crede în imposibil. Și, datorită Lui, imposibilul se întâmplă.
-
-
C Credința lui Moise.
-
❖ De la nașterea sa, viața lui Moise a fost înconjurată de acte de credință (Evrei 11:23-28)
-
❖ Din experiența lui Moise putem învăța să:
-
— Ne fixăm ochii pe Isus, fără a pierde din vedere premiul.
— Îndurăm insultele și disprețul datorită credinței noastre în El.
— Nu ne agățăm de lucruri materiale.
— Așteptăm miracole în viața noastră.
-
— Ne fixăm ochii pe Isus, fără a pierde din vedere premiul.
-
-
D Credința lui Rahav.
-
❖ Spre deosebire de Iosua, un om evlavios care L-a slujit cu credincioșie pe Dumnezeu toată viața, Rahav nu avea nici o virtute remarcabilă. Cu toate acestea, Pavel nu îl menționează pe Iosua, ci pe Rahav, când vorbește despre Ierihon. De ce?
-
❖ Pentru că Rahab este un exemplu de credință pentru toți cei care, fără să fi văzut, cred. A auzit, a crezut și a ascultat. Când a trebuit să se hotărască, s-a hotărât pentru Dumnezeu.
-
❖ Și așa a fost și cu restul eroilor pe care Pavel nu are timp să îi menționeze în detaliu. Printre ei, îi vedem pe cei care, „au refuzat să fie eliberați” (Evr. 11:35), au decis să-L urmeze pe Dumnezeu în ciuda consecințelor.
-
-
E Căpetenia și Desăvârșirea credinței.
-
❖ Cum să rămânem fermi în credința noastră? Privind la Isus, de la care ni se dau două calități legate de alergarea credinței noastre.
-
— Căpetenia credinței noastre
(1) Singurul care a ajuns la finalul alergării.
(2) Viața Sa perfectă face posibilă alergarea noastră.
(3) Motivul pentru care noi avem credință și Cel care sădește credința în noi (Flp. 2:13). -
— Desăvârșirea credinței noastre
(1) A renunțat la tot pentru noi.
(2) Nu a păcătuit niciodată.
(3) Și-a menținut privirea ațintită asupra premiului.(4) A suportat neînțelegere și abuzuri.
-
-
❖ Prin credința în El, urmând exemplul Său și ațintindu-ne ochii asupra Lui, mergem înainte în credință, având încredere în promisiunile Sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu