A semăna

Un bărbat se urca într-un autobuz în fiecare zi pentru a merge la serviciu. O stație mai târziu, o bătrână urca în autobuz și se așeza lângă fereastră. Bătrâna deschidea o geantă și pe tot parcursul călătoriei, arunca ceva pe fereastră, făcea întotdeauna același lucru. Într-o zi, intrigat, bărbatul a întrebat-o ce aruncă pe fereastră.

- Sunt semințe!... a spus bătrâna.

- Semințe, semințe de ce?

- De flori, mă uit afară și totul este atât de gol... Aș vrea să pot călători văzând flori până la capăt, nu ar fi frumos?

- Dar semințele cad pe asfalt, sunt zdrobite de mașini, sunt mâncate de păsări… Crezi că semințele tale vor germina pe marginea drumului?

- Cu siguranță, da. Deși unele sunt pierdute, vor ajunge în canale, dar în timp, vor răsări.

- Dar  ca să crească, au nevoie de apă ...

- Fac ce pot. În curând vor veni zilele ploii!

Bătrâna a continuat cu munca ei ...

Și bărbatul a coborât din autobuz pentru a merge la serviciu, crezând că bătrâna și-a pierdut puțin mințile.

Câteva luni mai târziu, mergând la serviciu, bărbatul privind pe fereastră, a văzut tot drumul plin de flori... un peisaj colorat, înflorit!

Își amintea de bătrână, dar nu o mai văzuse de zile întregi.

L-a întrebat pe șofer: 

- Și bătrâna cu semințe?

- Ei bine, a trecut o lună de când a murit.

Bărbatul s-a întors la locul său și a continuat să privească peisajul.

Florile au răsărit, și și-a spus, dar la ce i-a folosit munca?

Ea nu și-a putut vedea opera.

Deodată, a auzit râsul unui copil mic.

O fetiță arăta entuziasmată spre flori ...

- Uite, tată! Uite câte flori!

Nu este necesar să explicăm prea mult sensul acestei povești?

Bătrâna din povestea noastră își făcuse treaba și a lăsat moștenirea tuturor acelora care o puteau primi, tuturor celor care o puteau contempla și puteau fi mai fericiți.

Se spune că, de atunci, acel bărbat, face călătoria de acasă la muncă cu o pungă de semințe pe care le aruncă pe fereastră.

Morală:

Nu înceta să semeni lucruri bune, mereu se va găsi cineva care va culege ce ai semănat!