Legământul - Studiul 5 - Copii ai făgăduinţei

1. A  Protejează

   • 
      Dumnezeu se prezintă lui Avram într-un mod personal. El nu este „un” scut, ci scutul „tău”, scutul fiecăruia dintre noi.

   • 
      Alţi autori biblici l-au văzut pe Dumnezeu ca un scut (Deut. 33:29; 2 Sam. 22:3; Ps. 7:10; 18:30). Ce presupune acest lucru?

      — Protecţie împotriva ispitei (1 Cor. 10:13). Dumnezeu îi fereşte totdeauna de ispite pe cei care îi cer acest lucru.

   • — Protecţie fizică (Ps. 91:4-7). Dumnezeu ne poate elibera de orice pericol, deşi uneori poate decide să nu o facă;

   • 
      Dacă ne adăpostim în spatele lui, scutul divin ne va proteja întotdeauna de circumstanţe care ne-ar putea împiedica să ajungem la mântuire.

2. B  Binecuvântează

   
   În ce fel urmau să fie binecuvântate toate familiile pământului prin Avraam?
   
   Pe de o parte, prin descendenţii fizici ai lui Avraam, lumea avea să cunoască Planul Mântuirii.
   
   Dar binecuvântarea deplină trebuia să vină prin „sămânţa ta”, adică sămânţa lui Avraam (Gen. 28:14).
   Pavel arată clar că sămânţa făgăduită se referă în mod specific la Isus Hristos (Galateni 3:16).
   Mântuitorul Însuşi devine mijlocul prin care angajamentele legământului şi toate celelalte promisiuni ale acestuia sunt îndeplinite.

3. C  Salvează

   • 
      Ceea ce ne era imposibil (plătind preţul pentru păcatele noastre [Ps. 49:8]), Isus a făcut posibil cu moartea şi învierea Sa.

   • 
      Chiar şi astăzi, El continuă să mijlocească pentru fiecare dintre noi în Sanctuarul Ceresc, ca Mare Preot al nostru (Evr. 4:14-16; 7:25).

4. D  Vesteşte

   • 
      Când Dumnezeu i-a făcut făgăduinţele lui Avraam, nici măcar nu a avut un fiu de moştenit. Cu toate acestea, când au părăsit Egiptul, descendenţii lui Avraam erau deja un popor mare.

   • 
      Dumnezeu şi-a ratificat Legământul cu acest popor şi i-a încredinţat o misiune concretă: să fie un exemplu pentru toate naţiunile, o lumină în întuneric (Isaia 60:1-3).

   • 
      Intenţia divină era ca omenirea să-L caute pe Dumnezeul lui Israel şi să-L accepte pe Mesia, Mântuitorul lumii.

5. E  Măreşte

   • 
      La Babel, oamenii au vrut să se facă mari prin construirea unui turn, dar au fost umiliţi de Dumnezeu (Geneza 11:4, 8).

   • 
      Dar Dumnezeu a luat un om smerit, Avraam, şi l-a făcut mare; pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).

   • 
      Cu toate acestea, măreţia cu care Dumnezeu l-a înălţat pe Avraam nu este aceeaşi măreţie pe care lumea o înţelege.

     
     În ochii lui Dumnezeu, măreţia are legătură cu caracterul, credinţa, ascultarea, smerenia şi dragostea faţă de ceilalţi. De aceea, nu-ţi căuta propria măreţie, să fie Dumnezeu cel care te face mare.

   • 
     
     
     

   •